exercitiu de sinceritate

Anunt

2010-06-26T15:41:00.002+03:00

Incepand de astazi ma gasiti la adresa noua: www.mirela-petre.blogspot.com

Multumesc!

Los abrazos rotos

2009-09-19T16:39:00.002+03:00

Am facut aici apologia lui almodovar si a ultimului sau film. O sa revin cat de curand, imediat ce ma linistesc si imi ordonez viata asa cum mi-am propus...

recomandare

2009-06-21T22:11:00.002+03:00

va propun sa vizionati un scurt metraj foarte frumos. e munca unui student unatc in care apar emilian oprea si georgiana nedelcu. pentru braileni, va fi cu atat mai frumos cu cat vor recunoaste locatii din orasul natal transformate, sau mai bine zis transportate, intr-o alta epoca. imi place ideea si imi place atmosfera. iar despre protagonista nu o sa vorbesc pentru ca imi este prietena si nu se cade sa ii fac elogiul aici. vizionare placuta!

mandrie

2009-06-21T12:09:00.006+03:00

asa de dimineata m-am bucurat incredibil de mult cand am citit si vazut performanta de la paris a lui radu afrim. aflat la paris cu "boala familiei m", trupa de romani a fermecat francezii: presa de specialitate scrie cuvinte minunate despre ei, la final sala aplauda fermecata si, mai mult, la intalnirea dintre regizor si autorul piesei, sala este arhiplina (ceea ce arata un interes foarte mare!). ma simt foarte mandra ca romanii au parisul la picioare. si ma simt cam trista la gandul ca, intorsi in tara, vor ramane nepromovati (cunoscuti doar de o mana de oameni avizati). traiesc unul dintre acele momente rare de mandrie de a fi romanca. (lasand la o parte orice fel de patetism)

incantatii nocturne

2009-06-13T01:39:00.004+03:00

mi s-a facut subit dor de un spectacol foarte drag: de ce fierbe copilul in mamaliga, asa ca am urcat pe youtube piesa intro (pentru ca am avut surpriza de a nu gasi nici una dintre extraordinarele piese din spectacol). intre doua tigari, o cafea si licenta, piesele astea imi dau doza de "altceva" de care am nevoie pentru a nu dispera. imi amintesc cu drag cat de mica si inocenta eram cand am pasit in sala mare a tmf (la prima editie a festivalului "zile si nopti de teatru la braila") si m-am indragostit iremediabil de spectacolele afrimesti. enjoy!

cine ghiceste filmul?

2009-05-24T16:08:00.003+03:00

Echipa cinemazing a pregatit un concurs avand ca premiu 2 bilete la film in multiplex. Smecheria (fiind vorba de cinemazing unde nimic nu e asa cum v-ati obisnuit) e ca asta chiar e un concurs: oricine se vrea a fi un pic de cinefil trebuie sa isi rascoleasca toate bucatile de informatie pretioasa, sa faca niste munca de cercetare si sa reuseasca sa prinda firul indiciilor pentru a ghici filmul pe care l-a propus cinedude, omul cu raspunsurile. Fiecare film beneficiaza de 10 indicii, primele sunt grele si apoi devin din ce in ce mai clare, iar oricine crede ca a rezolvat misterul nu trebuie decat sa lase un comentariu si cinedude il va sfatui sau premia. Bafta tuturor!

euroart iasi

2009-05-09T22:58:00.006+03:00

"Buna seara, Iasi! [...] Trezeste'te, Iasi!" Asa a inceput "Omul perna" in festivalul Euroart de anul asta. Recunosc, suna mai bine in varianta Braila si Maria Filotti, dar astea sunt nostalgii ale celui care a baut apa de Dunare, cum zice vorba.

Din start mi se pare ca locatia festivalului a fost aleasa foarte prost: teatrul Luceafarul are cea mai comunista sala (numai buna pentru Doru Octavian Dumitru) care a schilodit cele doua spectacole pe care le-am vazut, dar sunt sigura ca si pe celelalte.

Cu toate astea, "Omul perna" la Iasi a fost la fel de bun ca si acasa. Toti brailenii nostri au fost foarte energici, cu chef de joc, fara sa fie ostentativi in a demonstra ca ei stiu cum se face teatrul bun. Numai ca publicul iesean nu este educat pentru calitate, nu a fost invatat cu spectacole de talia asta asa ca nu a stiut sa aprecieze decat glumitele lui Alin Florea (care este foarte bun, am mai scris-o). Restul a trecut pe langa ei ca glontele pe langa ureche. Trist, dar adevarat.

"Lucia patineaza", de la Sfantu Gheorghe, regizat tot de Afrim, m-a cam dezamagit. Poate aveam eu niste asteptari deplasate (hranite de pozele si partile de text postate de Afrim pe blog-ul sau). Textul este unul foarte bun, cu bucati foarte sensibile si Afrim a stiut cum sa o exploateze, bineinteles. Numai ca actorii mi s-au parut slabi. In afara de Fatma Mohamed (Tania) nu m-a impresionat nimeni, nu mi s-a parut ca a mai stralucit cineva. Personajele principale (Felix mare - Daniel Rizea, Felix mic - Andrei Roca, Lucia - Claudia Ardelean, mama - Elena Popa) m-au lasat rece. Andrei Roca era un pusti care zici ca se credea intr-un spectacol la Palatul Copiilor (si mi-a dat la un moment dat sentimentul unui spectacol foarte amator), Daniel Rizea a fost fad, nu mi-a zis nimic, Claudia Ardelean parea ca poate, dar nu a putut sa fie credibila, iar Elena Popa, actrita cu experienta (sau cel putin asa mi-a parut mie, a fi cea mai in varsta) mi s-a parut o tanti care a fost candva o actrita foarte buna. La un moment dat sau altul, mai toti declamau si asta ma zgaraia pe ureche. Fatma Mohamed, in schimb, mi s-a parut foarte autentica, a avut momente bune, si cele comice, si cele sensibile/dramatice si mi-a parut a fi imaginea actorului total: a cantat, a dansat, s-a dat cu patinele, a facut o sfoara, m-a facut sa plang si sa rad. Si Sebastian Marina (sotul Taniei) si-a facut treaba bine, el animand scena cu succes.

Spectacolul asta are multe fetisuri afrimesti: inceputul cu actorii pe scena, vazandu-si de treaba, vorbitul prin microfon/magnetofon a unor oameni care isi amplifica vocile pentru a se destainui celui de langa ei sau siesi, bizareria destinelor anonime, animalele-simbol fetis (de data asta pestele din borcan si pasarea impaiata).

Mi-a placut ideea vietii care te traieste (pe care nu o traiesti tu) si te duce cu patinele pe gheata ei unde vrea ea, tu neavand nici un control. Si ajungi sa te lovesti asa de cate un alt derutat care invata sa foloseasca patinele, cu care stai putin sa spui, sa imparti ceva si de care te desparti pentru a te lovi apoi de un altul si tot asa... Singuratatea, plictisul in doi, vina cu care inveti sa te trezesti si sa adormi, cupluri pe care nu le mai leaga decat comoditatea, obisnuinta si frica de nou, astea sunt unele dintre partile frumoase ale spectacolului.

Mi-ar fi placut sa il vad acasa la el, sunt sigura ca ceva s-a pierdut pe drum intre Sfantu Ghoerghe si Iasi. Un spectacol bun, dar nu dintre cele mai bune de-ale lui Afrim, la care nu m-as mai duce, dupa obiceiul meu, a doua, a treia etc. oara.

evenimente

2009-05-06T20:38:00.003+03:00

se intampla chestii in Iasi (festivaluri, concerte, intalniri de tot felul etc.), ceea ce e foarte tare. numai ca eu nu ma pot bucura de ele decat foarte putin, fiind ocupata cu o licenta care nu vrea sa se scrie singura... o sa merg cu siguranta la euroartiasi care a inceput pe 3 mai si se termina pe 10 mai. programul il aveti aici. o sa merg la "omul perna", pentru a sustine oamenii si pentru a vedea daca e la fel de bun si in deplasare, si la "lucia patineaza", tot al lui afrim. la "istoria unui cal" am fost si m-a bucurat, fiind unul dintre putinele spectacole bune din iasi, in care joaca si 2 braileni de-ai mei. mai aveti timp sa va luati bilete, acum pe ultima suta de metri, selectia e buna, deci merita. vizionare placuta!

colaborari

2009-04-03T19:08:00.004+03:00

va prezint o initiativa foarte buna de a educa spectatorii la care am acceptat sa particip. ceea ce ma bucura e ca se desfasoara in cadrul unui site dedicat studentilor, deci printre noi cei care incepem sa ne maturizam (unii mai devreme ca altii) si dispunem de toate cele necesare pentru a ne crea o cultura teatrala. scrisoarea de initiere a proiectului se afla aici. mergeti acolo si cititi despre ce e vorba, lasati un comentariu, spuneti-va parerea, implicati-va si educati-va simtul teatral! primele recomandari se afla aici.

pe de alta parte, am mai scris review-uri de film pentru site-ul acesta. un site unde incercam sa nu ne lasam pacaliti de box-office si sa ne educam simtul pentru filme bune, de calitate.

voi reveni cat de curand!

"relatii internationale"

2009-02-08T21:44:00.000+02:00

Traim in secolul 21, mileniul 3 si afirmam in toate partile ca nu suntem xenofobi, rasisti sau vreo alta forma de discriminatori. Suntem niste mari mincinosi, pentru ca oricate campanii s-ar face, oricat am calatori, oricat de multe lucruri am invata despre celelalte lumi, despre celelalti oameni, ramanem in adancul nostru niste ipocriti. Ne este frica de ceea ce nu ne seamana, de orice este diferit de noi („il diverso”, cum ar zice italianul).

Venita intr-o tara straina, pentru doar cinci luni, am invatat multe despre mine si despre oameni, in general. Si o spun fara vreo urma de snobism.

Am trecut prin literatura italiana (pentru studentii de anul I) unde am studiat o culegere de texte elaborata (tocmai!) dupa criteriul strainului, diversitatii, multi-nationalismului, opere ce cuprindeau diverse forme de stari si relatii ale si cu strainii – adunate cumva, poate, pentru a educa bobocul italian, dar si pentru a integra zecile de studenti Erasmus si a-i face, intr-un fel, sa se simta mai putin lasati de o parte. Dupa ce am dat si examenul (cu tot cu experientele neplacute de care am avut parte) am ramas cu un gust amar: oricat de mult ne-am stradui, oricat de multa teorie am cunoaste, vom continua sa ne comportam la fel de discriminant cu cei care vin dintr-o alta lume. Si, in special, eu ca romanca (si sunt o mica patrioata) m-am simtit nedreptatita tocmai din cauza nationalitatii mele scrise pe formularele examenelor. (cine a zis ca in Romania birocratia e teribila, nu a fost niciodata in facultatile italiene!)

Si nu e vorba doar de examene, asta e doar suprafata. De exemplu, dupa toate discutiile pe care le-am avut, in diverse contexte cu diversi oameni de toate varstele, am ajuns la o concluzie: exista doua tipuri de italieni in ceea ce priveste relatia lor cu romanii: in prima intra cei care habar nu au cine suntem, de unde venim, dar au auzit pe undeva pe la tv de o tara ca a noastra si de tipul de oameni care suntem; in a doua, intra cei care au avut o experienta cat de cat directa cu un roman si au invatat ceva din ea.

Primii sunt foarte plini de prejudecati si, in baza lor, se poarta ca atare cu tine, romanca venita aici cu dorinta arzanda de a cunoaste cat mai multe. Intr-o discutie, fie ea doar in cadrul academic, colega mea italianca ma privea mereu ca pe o nefericita, ca pe o „batuta de soarta”, de parca as fi fost vreo somaleza careia i se vedeau coastele de foame, preferand sa palavrageasca la infinit cu colega mea Erasmus din Franta, de care poate, se simtea mult mai apropiata. Mai este si cealalta colega italianca, mai mica cu un an, care niciodata nu mi-a raspuns la salut si care, de fiecare data cand o bombardam cu intrebari, se facea ca trebuie sa ajunga undeva sau ca are de scris ceva. Mai era si tipa care imi zambea mereu, de parca avea un fel de parere de rau pentru mine, fara sa zica nimic ca si cum nici macar nu stiam sa vorbesc. In rest, sala plina de ceilalti colegi ma ignora.

Astia sunt oamenii care si-au format o parere pe baza unor specimene mediatizate si care niciodata nu si-o vor schimba, oricat de mult as vrea si incerca eu.

Dar, exista si cealalta categorie, mai frumoasa, de italieni. Sunt cei care au fost in Romania, au avut un prieten sau coleg roman la un moment dat in viata lor sau cei care doar ar dori sincer sa afle cat mai multe despre noi, fara sa afiseze vreo urma de superioritate. Toti mi-au spus ca si „tarisoara lor scumpa” este la fel de plina de „mizerii” cum e si a noastra, doar ca noi am avut ghinionul unei „campanii” prost organizate. Un nene pe care l-am intalnit la teatru si cu care am discutat un pic, inainte de a intra, mi-a zis ca suntem tare destepti si ca ii place ca nu ne demoralizam cand intalnim tot felul de reactii „combative”. A concluzionat spunand ca, oricum, inchisorile lor sunt pline cu italieni care au comis la fel de multe crime ca si ai nostri de acasa. Apoi, de la vanzatorul de la magazinul din colt am plecat plina de mandrie pentru ca un italian stia ceva istorie romaneasca. Am vorbit cu el despre Ceausescu si tot felul de alte schimbari de-a lungul timpului. De la proful de literatura franceza am plecat si mai mandra pentru ca stia de unde a pornit mitul Dracula (spre deosebire de ceilalti care, cand aud ca vii din Romania, asociaza imediat cuvantul vampir).

Cat timp am stat aici nu mi-am facut nici un prieten in adevaratul sens al cuvantului, asa cum pot spune ca ma asteapta acasa. In primul rand, poate si din cauza timpului scurt care a trecut atat de repede. In al doilea, din cauza barierei limbii care, oricat de bine am sti limba-gazda, ramane. Apoi, si din cauza locului in care i-am intalnit pe majoritatea (cu care am apucat sa schimb mai mult de doua cuvinte, spre deosebire de cei intalniti prin cluburi) – facultatea, care raceste intr-un fel orice relatie. In afara de romanii de care m-am legat pentru totdeauna, nu am ramas decat cu trei prietenii: una cu italianca mea preferata (careia i-am adus cadou de acasa, de Craciun, vederi si un semn de carte, pentru ca are ceea ce noi in Murgoci numeam „arta de a aprecia o carte” si imi place sa cred ca a avut si ea un domnul Mortu care a invatat-o asta), a doua cu ucrainianca mutata in Paris de care ma simt foarte aproape (si prin chestii marunte, cum ar fi cuvantul „topor” care exista in ambele limbi cu acelasi sens) si a treia cu profa mea de limba franceza cu care am apucat sa vorbesc, ca de la om la om, de cateva ori si careia i-ar fi placut sa fi predat intr-o facultate romaneasca.
Si nu sunt prietenii profunde, sunt dor un fel de „mostre”, dar am sentimentul ca, daca ne-am fi intalnit intr-un alt loc, intr-un alt timp, intr-un alt context, ar fi fost mari prietenii care mi-ar fi marcat viata.

Eu am invatat din toata experientele mele multi-culturale, am invatat si de la italieni multe lucruri care ma ajuta sa cresc si care o sa imi fie de folosc candva. Sper ca si ei, macar cativa, sa fi invatat ceva de la mine care sa le dea de gandit si sa schimbe cumva ceva.

basme

2009-02-06T12:38:00.000+02:00

M-am saturat sa ne iubim prin sms-uri, telefoane si internet, adica artificial. Riscam sa devenim niste roboti si sa ne anulam toate sentimentele… M-am saturat sa fac un exercitiu de concentrare in fiecare zi incercand sa scriu, esentializand, tot ceea ce am de spus, in doar 160 caractere. Se pierd atatea pe drum… M-am saturat sa ne desparta mii de kilometri pe care sa nu ii pot anula nici macar daca inchid ochii si visez la tine.

Stii ca sunt un om sado-maso care se tortureaza si se autoflageleaza cu fiecare zi care trece in defavoarea noastra. Ca si cum m-as inchide singura in camera de tortura, m-as urca de buna voie pe scaunul cu cuie si as astepta cu nerabdare calaul sa stoarca si ultima picatura de sange din corpul meu. Iar calaul tot eu sunt, ma ofer cu voluptate acestui rol… Macar daca ar fi devenit intre timp vreun ritual de purificare, de regenerare… Din contra, cu fiecare zi devin tot mai secata de optimism, tot mai rece, tot mai singura, tot mai departe de tine.

Vara aia frumoasa care a fost numai a noastra, cand ti-am apartinut pana la ultimul fir de par si ultima respiratie imi pare atat de departe acum. Ca un vis frumos pe care degeaba te chinui sa il reiei, inchizand ochii si chinuindu-te sa il reconstruiesti bucatica cu bucatica, continuandu-l. E atat de departe incat nici macar cu varful degetelor nu o mai pot atinge, de parca nu ar fi fost niciodata a mea.

Stii ca atunci cand ma lasi singura, cand simt ca se ridica un zid intre noi pe care degeaba ne chinuim sa il anulam tipand prin el unul la altul, nu iti mai apartin decat prin durerea golului pe care il lasi in mine. Si prin tipetele mute pe care le scoate inauntrul meu. Pe care tu nu le auzi.
In rest, totul e gol, chiar si eu – ma dezbrac de tine ca de o haina inchiriata pe care trebuie sa o returnez si raman goala, cu reflectoarele puse asupra mea, intr-un fel de interogatoriu.

De cate ori astept si simt ca de data asta vei veni – Fat-Frumos pe calul sau alb – si imi vei pune capat suferintei, de atatea ori ma dezamagesti, vrand nevrand. Pentru ca gesturile romantice ale lui Fat – Frumos s-au tehnologizat si ele si se rezuma la cutiute mici cu butoane. Iar printesa ramane in turnul ei, imbatata de cateva cuvinte dulci, dar inca prizoniera zmeului. Poate o sa-i creasca niste coaie si o sa se lupte singura cu zmeul si o sa se elibereze, singura!

Visand la feti-frumosi si la printese mai trece o zi si eu ma mai golesc un pic de tine. Si o sa vina ziua cand o sa avem tot timpul din lume, dar atat de multe de reconstruit.

5 februarie 2009, 15:50 (la mare)

in lumea lui daca

2009-02-01T15:38:00.000+02:00

Cateodata, cand pierd controlul mintii si imaginatiei, ma pierd in lumea lui „daca”. Si ratacesc prin ea pana cand realitatea ma cheama inapoi, pana cand simt ca am mers prea periculos de departe.

Odata intrata in lumea asta, ma gandesc cum ar arata viata mea acum daca anumite lucruri s-ar fi intamplat la timpul lor, daca as fi facut alte alegeri.

Ma gandesc cum ar arata viata mea acum daca as fi intrat la actorie. Acum as fi fost anul 3 si mi-as fi pregatit licenta, m-ar fi asteptat un mare si frumos spectacol la Sala „Cassandra” si mi-as fi impresionat profii si as fi devenit o noua revelatie, pentru ca m-ar fi vazut tot felul de regizori care m-ar fi dorit in spectacolele lor. Si de aici ar fi inceput totul. Sau poate m-as fi lasat intre timp de actorie, pentru ca as fi descoperit ca nu e de mine. Sau poate as fi devenit o „actoricita”, neinsemnata, mult prea idealista si naiva pentru lumea asta, fara o experienta adevarata si fara lucruri reale pe care sa le transmita. Pentru ca daca as fi intrat, inseamna ca nu as fi cunoscut Iasiul. As fi fost saracita de atatia oameni pe care i-am cunoscut in astia aproape trei ani. Oameni minunati si oameni mici, oameni de la care am invatat atat de multe lucuri, si bune si rele, oameni care m-au invatat ce inseamna o prietenie, altii care m-au adus cu picioarele pe pamant de pe norii mei pufosi si roz, oameni care m-au ranit si prin care m-am cunoscut mai bine. Nu as fi trait atatea relatii, fericiri, dezamagiri, nu as fi cunoscut atat de multe parti ale vietii. Nu l-as fi cunoscut pe el cel care mi-a frant inima, apoi nu te-as fi cunoscut pe tine cel care mi-ai vindecat-o pentru a mi-o frange din nou, nu l-as fi cunoscut nici pe el cel care ma „creste” cu fiecare zi. Nu as fi ajuns aici, in orasul medieranean si nu as fi stiut ce inseamna sa traiesti singur printre straini, nu as fi cunoscut plansul din cauza unui dor care ajunge sa te doara si fizic, nu as fi cunoscut bucuria de a sta la o bere la o masa unde vorbesti franceza, engleza si italiana, nu as fi cunoscut tipul de prietenie pe care il presupune statutul nostru provizoriu de studenti Erasmus – increderea pe care o ai in cel ca tine, dar usoarea superficialitate in daruire. Poate ca m-as fi departat de prietenii mei, ne-am fi racit unii de altii si intr-o zi ne-am fi dat seama ca nici macar nu ne mai cunoastem. Poate ca as fi devenit un om meschin si as fi ramas cu artistii mei considerand ca nu ma mai pot intelege decat cei ca mine. Nu as fi fost in toate locurile in care am fost impreuna, nu as fi avut atat de multe amintiri frumoase. As fi devenit un om singur, mic, urat si prea indragostit de sine.

Imaginea asta e atat de urata si mi se face atat de mila de cea care as fi devenit, incat nu pot decat sa fiu fericita ca am trait tot ce am trait, ca lucrurile sau intamplat asa si nu altfel.

Sau poate ca lucrurile nu ar fi fost atat de diferite. Poate ca tot ce s-a intamplat s-ar fi intamplat oricum. Poate ca totul ar fi curs la fel, as fi cunoscut aceeasi oameni pe care i-am cunoscut, as fi invatat la fel de multe lucruri si as fi devenit tot cea care sunt acum.

Poate ca toate si-au avut rostul lor. Toate la timpul lor (ca sa ma folosesc doar de doua clisee din miile care merg in contextul asta). Eu il pandesc pe al meu, e aici, dupa colt. Trebuie doar sa fiu atenta si sa il prind.

Maktub.

30 ianuarie 2009, 18:32

dulcele targ al iesilor

2009-02-01T15:37:00.000+02:00

Momentul dinainte de a adormi e special. Dupa ce parasesc cartile si cursurile, imi asez capul pe perna si inevitabil, pentru cel putin jumatate de ora (sau mai mult daca m-am „sedat” cu cafea) amintiri, imagini, oameni imi fug dinaintea ochilor si imi incalzesc sufletul cu caldura lor de amintiri dragi.

Cel mai tare mi-e dor acum de Iasi. Ultimele dati cand am fost acolo – asta vara, pentru documentele care imi trebuia pentru bursa – am fost pe fuga, nu am apucat sa gust din dulceata „targului”. Iasiul e cel mai frumos toamna si primavara… Vara e pustiu, saracit de vitalitatea pe care i-o dau studentii. Toamna in schimb, toata lumea se intoarce in Iasi cu pofta de viata, cu chef de invatat, cu chef de revazut toti colegii si oamenii dragi de care ii leaga dulcele targ. Acum, pe timp de sesiune, toata lumea se distreaza de trei ori mai mult si munceste dublu pentru examene.

Mi-e dor de atatea parti si bucatele si fragmentele care sunt toate ale mele pentru ca acolo mi-am trait fericirile, tristetile, singuratatile, noptile de clubareala. Vreau sa adun fiecare bucatica din mine pe care am imprastiat-o prin tot orasul si sa reconstruiesc imaginea personala a orasului studentiei mele…

Mi-e dor sa urc Copoul gafaind si cand ajung sus in deal sa il injur si sa imi promit ca data viitoare o sa iau tramvaiul, stiind ca niciodata nu o sa o fac. Pentru ca urcatul Copoului cu tramvaiul sau vreun mijloc de transport ar fi ca si cum ai bea tequila cu paiul.

Mi-e dor sa ma plimb pe Stefan cel Mare toamna, intr-o zi de duminica, prin covorul de frunze cazute pe jos, sa ma uit la rollerii si skaterii din fata Mitropoliei, sa ma asez pe o bancuta din fata Teatrului National, sa-mi aprind o tigara si sa meditez la nemurirea visului.

Mi-e dor sa ma plimb pe Cuza intr-o zi de primavara cu soare timid, sa am mainile inghetate pe mapa si sa imi pierd ideile pe straduta inghesuita pe unde trec tramvaiele, cu un aer de perioada interbelica, ca si cum ar fi o poza veche, pierduta printr-un sertar.

Mi-e dor sa imi cheltui toti banii de camin si alte cheltuieli „casnice” pe o terapie de shopping prin toate magazinele de prin centru, mall etc. Sa ma plimb singura prin toate magazinele, sa probez toate tampeniile si sa nu cumpar nimic. Sau sa le colind intr-o zi in care am nevoie de un prieten si sa imi cumpar tot ce poftesc pentru a ma „trata” de suferinta mea. Si apoi sa lucrez la traduceri o luna intreaga, nebuneste, pentru a plati restantele.

Mi-e dor sa imi sun dragul meu prieten pascanean si sa iesim la un concert in fata Palatului. Sa merg cot la cot cu toti iesenii care ies din casa pentru eveniment si sa ajung pe platou, sa vad marea de oameni binedispusi si sa dansam ca si cum ne-am cunoaste de-o viata.

Mi-e dor sa merg la teatru – singura sau cu focsaneaca mea draga – si sa ma revolte mediocritatea spectacolului, pentru ca atunci cand descopar unul bun sa fie cu atat mai valoros.

Mi-e dor sa ies in club cu fetele mele si sa fim atat de frumoase impreuna incat trebuie sa adoptam tactica „fitelor” ca sa alungam orice fel de „pofticios” neinvitat. Mi-e dor sa ies in club si sa ma intalnesc cu tot felul de „camarazi” (de clubareala, se intelege) carora le pierdusem urma. Cel mai tare mi-e dor de noptile in care dansam pana la epuizare si ne intoarcem acasa odata cu lumea care merge la munci.

Mi-e dor de camin, de C5. Au fost zile cand il uram atat de tare si abia asteptam sa fug de acolo, dar cat de mult imi lipsesc acum cele patru colege ale mele cu care imparteam si bine si rau, patul meu care scartaia la fiecare miscare, peretii mei tapetati cu pozele prietenilor mei, cu amintiri dragi, printurile reclamelor de care ma indragostisem, afisele de la „Drept ca o linie” si „Angajare de clovn”, poze cu artistii mei etc. Cat imi lipsesc geamurile alea cu tot cu lemnul lor mancat de molii pe care stateam in fiecare zi la tigara, holurile pustii si calme pe timp de zi si frematande spre seara cand toata lumea avea ceva de povestit, ceva de facut, dusurile la care intram intotdeauna cu frica si cu gandul ca e posibil sa fie ultimele 10 minute din viata mea, amenintata fiind de tavanul care statea mereu sa cada. Imi lipseste bucataria aia unde toata lumea gatea mancaruri complicate numai eu imi incalzeam apa sau imi prajeam eternii cartofi. Acum, daca o sa ma intorc in C5, o sa le arat ca si eu pot!

Mi-e dor de Copou, parcul de care m-am indragostit prima oara cand am ajuns in Iasi, pe vremea cand ma inscriam la facultate. Copil venit singur intr-un oras strain pe care nu il cunostea nici macar din auzite, am ajuns in parc sa imi odihnesc picioarele si sa ma linistesc inainte de a pleca inapoi catre casa. Nu o sa uit niciodata imaginea aia: un fel de oaza de liniste si racoare intr-o zi torida.

Mi-e dor de facultatea noastra, cu tot cu profii ei. Mi-e dor de bancile vechi, care scartaiau, mazgalite si rasmazgalite din corpul E pe care toti il uram. Mi-e dor sa urc 4 etaje pe scari pana la salile noastre pentru ca liftul e rezervat pentru profi, sa ajung sus si sa nu mai am aer, sa cred ca „pana aici mi-a fost” si apoi sa imi revin subit cand ma intalnesc cu colega mea draga careia am atatea sa ii povestesc. Mi-e dor de toti profii mei care sunt de o mie de ori mai destepti si de un milion de ori mai calzi decat cei de aici.

Mi-e dor sa ma plimb aiurea pe strazile orasului, la vreo iesire neplanuita. Mi-e dor sa ratacesc pe strazi necunocute in cautarea vreunei strazi de care am nevoie. Si asa sa descopar tot felul de lucruri si locuri noi. Sa cutreier orasul pe stradute necunoscute pentru a-l cunoaste din ce in ce mai mult.

Mi-e dor de cartierele saraci in care merg pentru a-mi vedea pascaneanca, sa stam la televizor sau la vreun film. Sa imi fie frica sa merg pe stradutele murdare, printre oameni de tot felul.

Mi-e dor sa ma simt si sa ma port ca o straina cu orasul asta. Sa merg pe strazi ca si cum nu mi-ar apartine, ca si cum locul meu nu ar fi acolo, ca a doua zi sa ma trezesc atat de indragostita de el si sa ma simt atat de legata de el, sa imi apartina pana la ultimul fir de iarba.

Mi-e dor sa nu ma cunoasca nimeni si sa pot sa imi comit orice nebunie pentru ca mai tarziu sa ma simt ca acasa, printre toti prietenii. Pentru ca Iasiul imi permite dualitatea asta, ma pedepseste cu singuratatea pentru ca mai apoi sa ma rasfete cu dulci prietenii. E un fel de complice de-al meu, avem o relatie speciala in care el ma lasa sa imi comit nebunia si mi-o ascunde, iar eu ma imprastii pe fiecare straduta a sa, ma leg de el pentru totdeauna pentru a nu-l putea parasi niciodata… Iar daca o voi face vreodata, nu voi putea fi niciodata intreaga…

24 ianuarie 2009 15:08

sub semnul apei

2009-02-01T15:36:00.000+02:00

Am plecat de nebuna pe strazi; strazi pustii, de o tacere care apasa in loc sa calmeze. Ma simt din nou intr-un oras parasit pe care l-am descoperit si caruia vreau sa-i aflu toate secretele ascunse dincolo de vitrinele colorate cu solduri-bomba. Pacat ca psihologii sau consilierii nu-si vand la jumatate de pret serviciile de indrumare– as avea nevoie…

Merg de parca as fi beata. Trec pe langa cei cativa oameni care ratacesc pe strazile de o liniste mormantala – straini in mare parte, tulburati ca si mine sau italieni pe care nu-i asteapta nimeni acasa la masa sau in pat, la somn – ca si cum nu i-as vedea, nu i-as simti… Pentru ca sunt prea incarcata de… atatea rele… atatea cuvinte nespuse, atatea plansuri sufocate, atatea bucurii neimpartasite… De fapt, m-am imbatat cu un fel de singuratate. Stiu ca toti ai mei se gandesc la mine si ma asteapta acasa, dar ne-am obisnuit cu totii cu aceasta lipsa, absenta… Si eu tot singura raman… Primele trei luni au fost frumoase… Acum totul e singuratate, lipsa, necuvinte…

Dintotdeauna am vrut sa vad marea iarna. Acum o vad si nu imi place. Pentru ca asta nu e mare: atat de linistita, ca si cum ar fi un lac imens, fara nici un fel de val. Eu imi imaginam o mare tumultoasa, clocotinda, ca atunci cand am vazut-o prima oara in viata mea, la Neptun, acum 6 ani… Pe deasupra, miroase urat: atat de multe scoici si alge moarte incat miroase mai degraba a Lacul Sarat (care imi aminteste de toate intalnirile noastre post-sesiune). Si mai mult, asta nu e iarna: cat de tare greseam cand ma bucuram ca nu o sa am frig si zapada anul asta. Mi-e atat de dor sa ma imbrac cu trei plovare si tot sa tremur de frig, sa imi inghete picioarele in ghetele imblanite, sa scot aburi pe gura cand vorbesc de parca as fi o locomotiva… Te face sa te simti viu… Si sa-ti doresti sa ajungi cat mai repede acasa, sa-ti incalzesti corpul la calorifer si sufletul cu ai tai povestind cine stie ce… Aici, cu o bluzita, niste tenisi, o esarfa si ochelarii Ray Ban, nu stiu cum sa fac mai repede sa ies din casa, sa evadez.

Marea asta nu e Dunarea, nu vorbeste romaneste si nu ma linisteste cu valurile neastamparate asa cum o facea Dunarea cand eram acasa. Dar macar se face ca ma asculta si ma lasa sa ma cuibaresc in nisipul ei curat. Dintotdeauna am avut o legatura speciala cu apa: am mai zis ca daca ar fi sa imi aleg moartea, as vrea sa mor inecata intr-o apa mare – Dunarea sau Marea. Ar fi ca si cum m-as intoarce in pantecele primordial al Geei. M-ar cuprinde toata si m-as pierde in infinitatea ei… Dar nu o sa o fac – ori pentru ca iubesc prea mult viata, ori pentru ca sunt prea lasa…

Imi doream sa fiu singura pe bucatica asta de plaja, sa fie doar a mea. Am avut doi privitori din departare si un tatic care isi filma copilul in timp ce se juca cu nisipul si apa. As fi vrut sa ii tip sa se arunce in ea si sa termine cu viata asta acum cat mai are timp si totul e asa de frumos, ca o joaca. Dar nu am facut-o, pentru ca m-am indragostit de pofta lui de viata. Acum am ramas singura, poate i-am gonit eu cu ciudatenia mea – pentru ei, un om care sta pe plaja, fumeaza tigara dupa tigara si scrie este o imagine neobisnuita intr-un oras in care totul e frumos si luminos ca vitrinele magazinelor.

Au terminat de renovat Teatrul Petruzelli. Arsese pana la temelie cu cateva zile inainte de a ajunge noi aici (la sfarsitul lui septembrie). Acum arata ca nou (desi nu stiu exact cum arata inainte de incendiu, dar imi inchipui ca era dichisit cum e acum) si asta in doar trei luni! La noi ar fi durat cel putin un an… Aici toata comunitatea s-a revoltat si au protestat prin tot felul de manifestatii pana cand primaria a promis o restaurare rapida. La noi, in Braila, au vrut sa cenzureze si sa schimbe totul – sa faca un teatru marioneta a politicienilor – din cauza unui spectacol care ii deranja ca un spin.

Mergand pe faleza, pe langa bancile perfect aliniate, la milimetru (poate singura chestie ordonata si bine organizata din toata viata lor) au trecut pe langa mine in pas de jogging zeci de barezi care in loc sa doarma dupa masa, au grija sa se mentina in forma – doamne fereste sa ai vreun kilogram in plus fata de cat e acceptat de societate! Aparentele sunt ridicate la rang de religie aici! Toti se fac ca se iubesc si in fiecare seara in oras se chinuie sa agate prin cluburi vreo „gagica” (daca e straina, cu atat mai bine). Si se fac ca te plac, ca s-au indragostit nebuneste de tine, ti-o trag si a doua zi nu mai auzi de ei. Pacat ca n-au auzit ca romancele sunt destepte si nu pica hipnotizate de vorbele lor de Cassanova. Oricum, invata lectia asta, cel putin prin noi trei…

Pare ca o sa ploua… Macar asa imi retraiesc nebunia pe care o simteam atunci cand eram adolescenta si ieseam in ploaia-furtuna (cand eram la tara, la bunici). Ce probleme aveam atunci, cat de neinteleasa ma simteam si cat de linistita deveneam dupa ce ma intorceam uda in casa – ca si cum stropii m-ar fi curatat de orice urma de neliniste si revolta! Simteam furtuna aia ca iesind din mine, plangeam, dar lacrimile nu se vedeau pentru ca se amestecau pe chipul meu cu picaturile de ploaie si eram ca si noua, ma nasteam din nou, cu un chef nebun de viata!

Ma bufneste rasul cand ma gandesc ce probleme de viata si de moarte aveam atunci. Daca as fi stiut ca o sa vina vremea cand o sa trebuiasca sa fac alegeri care o sa imi defineasca restul vietii, ca nu o sa stiu cum sa le fac, m-as fi bucurat de ceea ce aveam… Acum, nu mai facem alegeri usoare cum ar fi la ce liceu ma duc, la ce facultate etc., alegeri pe care le puteam oricand schimba fara sa fie vreo problema, fara sa ranim pe cineva, fara sa dam totul peste cap. Acum facem alegeri care trebuie gandite bine pentru ca decid cine o sa fim, care ne definesc. Asta e viata de „om mare” si trebuie sa gandim bine ce alegem… Pentru ca nu o sa o mai poti schimba ca si cum ai schimba profilul real pe cel uman (de la liceu)… Orice miscare trebuie gandita si rasgandita pentru ca nu te afecteaza doar pe tine, ii afecteaza pe toti cei de care te-ai legat si un pas gresit te poate lasa singur sau ii poate rani pe multi. Trebuie sa iti gandesti pasii cel putin in doi in contextul in care nu esti sigur aproape de nimic decat poate de vreo doua „nevoi”, dorinte fierbinti, vise ascunse pe care nu vrei sa le lasi sa se stinga de frica sa nu ajungi un ratat, un „handicapat” sufleteste. Si orice ai crede ca vrei sa alegi, mereu ramane un „daca” ce te chinuie si te roade. Pentru ca nu poti face o alegere care sa multumeasca pe toata lumea, mereu o sa fie cineva ranit. Si aici e greutatea cea mai mare: sa alegi pe cine vrei sa ranesti - pe tine sau pe el, pe ea, pe ceilalti. Odata facuta alegerea, nu o sa mai poti vindeca rana. Asa ca e al naibii de greu sa alegi ceva si lasi timpul sa treaca poate alege el in locul tau, poate aseaza el vreo mica parte din toata dezordinea ta. Si o sa te trezesti cu un haos in jurul tau din care nu o sa mai stii cum sa iesi…

Deocamdata, las timpul sa treaca. Poate sunt prea lasa… Si ce daca?

N-am chef sa ma mai deschid in fata nimanui. Si totusi, paradoxal, ce scriu acum o sa ajunga cel mai probabil pe blog, in vazul tuturor. Vreau sa ma descarc de orice fel de negativitate, sa zic tot ceea ce ma apasa si apoi sa ma inchid in mine: etans - nimic sa nu iasa, nimic sa nu intre. Sa treaca toate pe langa mine si eu indiferenta pe langa ele. Dar stiu ca nu o sa pot. Asa am fost construita, asa o sa raman mereu – o naiva cand vine vorba de oameni si incredere.

Asta imi aduce aminte de un articol de-al meu de pe vremea cand scriam pentru revista liceului. Eram o mare revoltata si visam sa fiu eu schimbarea. Am devenit tot ceea ce uram, poate. Sau poate inca mai am timp sa devin… Pacat ca am pierdut articolul odata cu vechiul calculator. Era cel mai frumos articol al meu si, culmea, nu a apucat sa fie publicat (revista nu a mai iesit dupa cateva numere pentru ca investitorii au decis ca ce aveau tinerii de zis e irelevant). Poate totusi recuperez vreo ciorna si reusesc sa il reconstruiesc.

Ar fi minunat sa mi se faca o poza acum, as fi un bun subiect: straina cu capul in caietul si in lumea ei, cu buclele blonde in vant si ochii umezi in razele plapande ale apusului, cu rucsacelul hipiot (din epoca mea vamaioata) desfacut si aruncat prin nisip, incarcata de ganduri, in cautarea unui suflet cu care sa comunice. Ar fi minunata poza asta! Inchid ochii si o fac cu mintea ca sa o pastrez pentru totdeauna.

Am devenit subit prea poetica, dar asta sunt eu… Prea sensibila, prea fragila, prea visatoare…

Si asa, mai golita de tot ceea ce ma apasa, ma voi scutura de nisip ca de urmele ratacirii si nelinistii mele si imi voi purta pasii catre casa, catre sesiunea teribila care sta sa inceapa. Ma voi inchide in carti si cursuri si voi spera ca luna asta sa treaca si eu sa ajung acasa unde o sa pot, intr-un final, sa schimb foaia pe care scriu cu oamenii mei…

19.01.2009 14:53

de sezon

2008-12-27T14:23:00.002+02:00

Craciun fericit si la multi ani!

obsesii [part5]

2008-12-17T02:39:00.005+02:00

tarziu in noapte, cand cuvintele refuza sa se aseze logic si sa exprime simtiri, muzica le ia locul; lykke li in cazul meu - am mai descoperit un live genial la piesa "window blues". enjoy!

ziua judecatii

2008-12-04T19:45:00.003+02:00

Am facut atat de mult greseli.. si oricat de mult m-as indeparta de ele, oricat de mult timp s-ar aseza intre ceea ce eram si ceea ce am devenit, nu pot sa nu le simt ca ale mele. Nu pot sa le smulg din fiinta mea si sa le elimin, ca sa ramana o pura si intacta Mirela.

Am un dulap prea plin de scheleti, care imi ranjesc meschin in fata. Pentru ca oricand ar vrea, ar putea sa faca din mine ultimul om, sa imi arate adevarata fata (sau cel putin aceea pe care am purtat-o odata). Oricat de mult as incerca sa ii amutesc, sa ii afund cat mai mult in adancurile dulapurilor unde nu pot fi gasiti de nimeni, nu pot sa ii fac sa dispara. Numai eu ii pot auzi, si ranjetele lor care care se impletesc cu reprosuri si imagini ale singuratatii in care m-as gasi daca ar iesi la iveala adevarul despre ei, ma innebunesc!

Mi-e teama ca ma pierd pe mine cu fiecare pas cu care avansez in dansul acesta in doi. Am renuntat la atat de multe lucruri care fac parte din mine, am inceput sa devin o persoana responsabila, linistita, fidela, loiala. Mi-e frica sa nu devin altcineva, sa nu ma tradez pe mine insami in incercarea de a deveni o persoana mai buna. Mi-e frica sa nu renunt la prea multe bucatele din mine incat la final, cand vom trage linia de final si vom face calculele a ceea ce am castigat din tot dansul asta, sa imi dau seama ca doar m-am pierdut pe mine pe parcurs.

Mi-e frica de ideea ca as putea deveni o persoana detestabila, in preajma careia nu vei mai vrea sa stai in momentul in care toti scheletii vor iesi la o mica plimbare naucitoare. Mi-e frica sa nu iubesti decat o imagine a ceea ce vrei tu sa fiu: mica, inocenta si pura. Mi-e frica sa nu fiu un om atat de urat incat eforturile sale de a deveni mai bun sa fie ignorate. Mi-e frica de prabusirea castelului intr-o singura clipa blestemata a aflarii tuturor adevarurilor bine ascunse.

Mi-ar placea sa avem un moment al adevarului si sa ne prefacem pentru un moment ca suntem straini unul de altul, ca nu ne leaga nimic: sa ni se permita o sinceritate absoluta. Abia atunci sa ne putem destainui toate greselile, toate poverile pe care le-am purtat in adancul nostru, toti scheletii ingropati atat de adanc incat doare cand ii readuci la suprafata. Si cel mai mult mi-ar placea ca dupa aceasta parada infernala sa putem sa radem ca cei mai buni prieteni si sa ne vedem de dansul nostru, nederanjati.

Mi-e frica sa nu-mi fi construit un castel pe cat de frumos, pe atat de fals, un castel care odata confruntat cu realitatea, odata coborat cu picioarele pe pamant, acolo unde se traieste viata, sa nu se imprastie in zare in milioane de boabe de nisip.

Ma gandesc ca poate sunt un om fricos sau doar las care in loc sa infrunte totul cu o oarecare doza de curaj data de toata istoria asta care dureaza de un an, scrie totul si isi reprima toate gandurile negre. Ca poate ar trebui sa incerc sa ma deschid cu totul. Dar am invatat din greseli, si stiu ca odata deschise portile, nu exista cale de intoarcere. Si nu vreau sa raman din nou speriata, panicata si singura in fata unui dulap cu usile larg deschise din care tasnesc adevaruri care de care mai inspaimantatoare. Asta e toata smecheria cu mine, niciodata nu vei sti tot adevarul despre mine, niciodata nu vei primi adevarul total. Si nici macar nu iti vei da seama ca te afli in fata unei "facaturi", pentru ca sunt atat de buna la jocul asta incat ma pacalesc si pe mine.

Si nu sunt un om pesimist, slab sau fricos. Sunt doar un om care iubeste, dar care ascunde multi demoni interiori cu care duce lupte grele, din cand in cand. Pana acum, eu am castigat luptele decisive, sper sa ramana asa.

te uita cum… nu ninge… decembre..

2008-12-04T19:30:00.002+02:00

foto: eu, decembrie 2007, Balena - Campusul Titu Maiorescu, Iasi

Atmosfera de sarbatori deja si-a facut loc in mine. Luminite, brazi care de care mai original impodobit, presepe, fuga dupa cadouri, dorinte, iubiri. Fuga dupa ceva, ceva-ul care lipseste sau care trebuie reanimat.

Anul asta nu o sa mai cant „Last Christmas”. Cei care m-au urmarit vor sti inseamna acest „necantat”. Anul asta mi-am gasit cineva-ul special. Anul asta o sa incep sa invat sa iubesc Craciunul. Incepand cu anul asta nu o sa mai fiu un mare Scrooge. Exista totusi speranta in lume, pentru fiecare.

Luam lucrurile de bune, „take them for granted” vorba englezilor. Si nu e doar un cliseu. Fiecare are revelatia asta la randul sau, la momentul potrivit. Zapada pentru mine era o bucurie din copilarie de mult uitata, la care reveneam uneori, in unele ierni. De cele mai multe ori o ignoram, era acolo, ma astepta alba si curata sau navalea peste mine cu fulgi mari, insa rareori reusea sa ma faca sa ii cedez. Ar fi trebuit sa ma tavalesc in albetea ei in fiecare zi, de fiecare data cand vroiam sa uit de griji si responsabilitati. Acum, intr-un oras unde zapada nu vine niciodata, unde oamenii nu stiu ce e aia zapada - sentimentul pe care il ai cand un fulg de nea ti se topeste pe nas, cand stai in casa la caldura si te infofolesti si mai tare in patura la auzul viscolului de afara, cand te bati cu bulgari si te tavalesti in zapada pufoasa – ii duc dorul. Eram bucuroasa si ma simteam privilegiata sa vin in orasul-fara-zapada. Acum, imi dau seama cate bucurii mi-a adus si ii duc dorul..

Imi amintesc Iasiul inzapezit de anul trecut, Copoul incarcat de zapada alba cazuta peste noapte, ghetsusul pe care ne-am dat cot la cot cu copilasii, bulgarii cu care ne-am batut stricandu-ne machiajul de domnisoare – semnele unei oarecare maturitati, milioanele de poze facute la care ma uit acum cu dor, ceaiul baut dupa si uscatorul de par la care am fugit repede acasa pentru a ne feri de raceli. Trebuie sa fie tare trist sa nu cunosti bucuriile astea. Imi pare rau ca nu o sa prind prima ninsoare.. Sau poate totusi si ei ii e dor de mine, si atunci o sa astepte pana ajung eu acasa.

Toate astea se intamplau in acelasi Copou inzapezit care mi l-a adus pe el, la cateva zile dupa ce am scris postul „Soundtrack of a lonely heart”, cand incetasem sa mai sper, sa mai astept. Acelasi Copou friguros unde mi-a luat mana in a sa pentru a mi-o incalzi..Unde m-a tinut in brate pentru prima oara. Mici nimicuri. Dar atat de mari cand trece un an si te uiti peste ele si simti caldura si siguranta unor simtiri care nu vor disparea poate niciodata, daca suntem norocosi.

Sunt un om fericit. Am prieteni care ma asteapta acasa cu sufletul la gura pentru a recupera timpul pierdut, parinti care se sacrifica pentru binele meu fara sa le-o cer, cineva-ul meu special si sentimentul de a merita din ce in ce mai mult sa fiu totul pentru el: o mica parte din revelatia avuta azi, in cautarea de cadouri potrivite pentru fiecare. Restul, toate complicatiile pe care ni le facem singuri, sunt acolo doar de decor, ca sa nu ne plictisim..

Asa ca, daca ma vedeti prim preajma in vacanta asta, nu ezitati sa lansati un bulgare catre mine (a se intelege sensul figurat!)

personaje bareze (partea 1)

2008-12-01T14:28:00.008+02:00

bari noaptea. foto: eu

imi place viata mea. imi place punctul in care ma aflu. am ajuns sa constientizez intr-un final situatia privilegiata in care ma aflu, sansele care mi se intind la picioare, lumile care mi se deschid de buna voie si care ma roaga sa le cunosc. am ajuns, asa cum draga mea adelinne imi sugera, sa imi doresc sa nu intrerup atat de curand aceasta poveste. daca as avea cu mine oamenii mei, as putea spune ca sunt foarte aproape de fericire.
m'am atasat foarte tare de locurile si oamenii de aici, pe masura ce ajung sa ii cunosc din ce in ce mai mult, sa imi dea voie sa intru in intimitatea lor pentru a-i cunoaste in detaliu.

imi place la nebunie sa ma trezesc in asternuturile mele verzi si calde, sa imi beau ceaiul verde la masutza alba micutza si rotunda (care in week-end aduna in jurul ei oameni cu chef de vorba si buna dispozitie), sa ma grabesc pentru ca sunt in intarziere (obicei de care nu cred ca o sa ma lecuiesc vreodata, mai ales aici, in tara tuturor intarziatilor), sa cobor treptele de marmura curata ale scarii care pastreaza un fel de amestec al parfumurilor fine ale tuturor celor care au plecat, la timp, la joburile lor. imi place sa-i salut pe cei doi mecanici tata-fiu (care ne ajuta de fiecare data cand intampinam vreo problema "tehnica"). imi place la nebunie cand bate soarele dulce de dimineata si imi pun ochelarii de soare, ca nu trebuie sa ma grabesc sa traversez strada pentru ca italienii conduc bland, fara graba sau nervi.

apoi, drumul meu curge molcom, catre facultate care este pe aceeasi strada cu casuta noastra, facand slalom printre excremente de patrupezi, copii neatenti dusi de mana de parinti la scoli/gradinite, privirile barbatilor care de care mai fascinati de blonzimea mea, de chipul atat de diferit de al lor, de o aparitie in afara tiparelor cu care sunt obisnuiti.
dupa ce traversez pe rosu doua bulevarde (am invatat aici sa trec si pe rosu, contrar convingerilor mele, in conditiile in care traficul lor este unul foarte bland), trec pe langa cafeneaua mereu plina de unde prind din zbor mirosul de cafea care ma trezeste instant.

Cateodata ma opresc in fata facultatii, langa "gucci", si fumez o tigara (cu exceptia datilor cand incerc sa ma las). "gucci" este un personaj foarte simpatic : un tip dragut in felul lui, doar ca atat de gay incat tipa prin toti porii ("gucci" pentru ca e nedespartit de posetzica lui gucci pe care o tine atarnata de antebrat si pentru ca am prins destule discutii incat sa inteleg ca e un pasionat pana la obsesie de casa de moda mai sus numita). niciodata nu am vorbit cu el, dar imi place sa stau langa el cand fumez sau astept pe cineva: ma binedispune cu superficialitatea pe care doar o presupun in el.

dupa ce termin si etapa asta, ma straduiesc sa trec prin multimea din fata usii si sa intru in facultate: la intrare este mereu cel mai cassanova portar (tanar!) pe care l-a vazut vreodata lumea, care imi cunoaste "erasmusimea" si incearca mereu sa intre in vorba cu mine.
apoi ma strecor pe coridoarele mereu pline si intru in salile arhipline unde ma cert cu italieni pentru un loc amarat pe scaun si nu pe podea. am mereu timp sa imi verific mesajele/apelurile primite in noapte la care am raspuns pe jumatate adormita pentru ca profesorii sunt intalieni, deci intarzie.

imi place proful meu de literatura italiana. poate si pentru ca e bland si are asistenti foarte supusi lui, ordonati si destepti (lucru care zice multe despre el), dar mai ales pentru ca e un om cult care stie sa spuna povesti: imi aminteste atat de mult de domnul mortu (dragul nostru profesor de romana din liceu) care nu preda, nu tinea lectii, ci spunea povestile cele mai frumoase si interesante despre un anumit subiect, dandu-ne liber la zburat cu propriile aripi.

imi place profa mea de literatura franceza, amestecul perfect intre aparenta si esenta. daca as fi vrut sa ajung profesoara, ca ea as fi vrut sa fiu: frumoasa, bogata intr-atat incat sa nu depind de numarul de ore pentru a supravietui, cu o avere facuta in parte si in urma muncii mele de cercetator, cu dulapul cel mai bogat in creatii chanel, hermes si calvin klein, atat de culta, umblata prin universitatile din toata lumea, cu cercetari literare la activ, cu carti publicate pe subiecte necercetate decat de o mana de oameni. italianca in stare sa poarte conversatii sau sa isi tina lectia in cel putin alte 2 limbi decat italiana (foarte rar intalnit in randul italienilor). feminista convinsa care cerceteaza literatura feminina franceza si tine mereu o lectie de feminism la fiecare curs nu doar prin vorbele sale, dar si prin intreaga ei fiinta. (repetitii voite!)

imi plac colegii mei care incep incet incet sa se apropie de mine si sa aiba incredere in mine, sa purtam discutii lungi si frumoase. imi place mai ales colega mea italianca, fanni. rockeritza inraita, cu cel mai rocker iubit pe care l-am vazut vreodata. cu ea impart discutiile lenese la cafea, inainte de cursul de seara unde aproape ca ni se inchid ochii de somn, schimbul de notite la cursurile prea matinale la care nu reusim sa ajungem (suferim de aceeasi neputinta a trezitului de dimineata), discutiile dintre cursuri, destainuirile pe fuga, intre cursuri sau trenuri care trebuie sa fie prinse. Curios e ca nu ne-am permis sa intram prea mult in intimitatea celeilalte, dar tocmai asta e farmecul: o incredere si un ajutor pe care ni le oferim fara sa fie nevoie de ani de experiente comune. de fapt, asta e nou tip de relatie pe care il cultiva situatia noastra particulara data fiind durata scurta: se sar etape si se ofera incredere fara prealabile procese complicate.

(va urma)

lykke li overdose

2008-11-20T23:58:00.003+02:00

am nevoie de timp.. pentru a digera frumosul din noi si pentru a-i putea da o forma pe intelesul tuturor.. pana atunci..

am descoperit cateva live-uri de la lykke li (geniala fata!). acum e in turneu prin state, deci slabe sanse sa o pot vedea live cat de curand.. oricum, inca mai sper.. cum am mai zis, daca o sa ii vad live pe lykke li si justin atunci o sa pot muri fericita.

Breaking it up – alternative live video. Filmed by: Christian Haag from Lykke Li on Vimeo.

Lykke Li & Bon Iver doing 'Dance Dance Dance' in L.A from Lykke Li on Vimeo.

aparitie nocturna

2008-11-02T16:17:00.002+02:00

Am scos la plimbare copiii schiloditi si schingiuiti, ascunsi in temnite departe de lumina si de firescul lumii. I-am scos din temnita lor la care au fost condamnati pe viata si i-am plimbat printre oameni, undeva tarziu in noapte pentru ca nu cumva deformitatea lor sa sperie prea multa lume. Am facut-o desi stiam ca cel putin trei persoane vor iesi ranite din toata slabiciunea mea nocturna. Am facut-o poate dintr-un fel de teribilism prin care vroiam sa demonstrez ca nu sunt un monstru, ca nu sunt un Irod care se teme pentru certitudinea binelui sau, ci doar un om slab care nu a avut incotro. Ca sa nu fiu eu monstrul, i-am scos pe ei pentru a-i invinovati. I-am plimbat prin noapte, inlantuiti si incatusati, ca pe niste animale de circ plimbate pentru a atrage curiozitatea si publicul. I-am plimbat cu frica sa nu fiu prost inteleasa, si am ajuns sa fiu atat de bine inteleasa incat regret ca m-am folosit de ei dintr-o pornire egoista. Acum s-a mai adunat un privitor pentru care sunt vulnerabila. Copiii schiloditi, schiopatand si tarandu-si incet corpurile pedepsite cu atata sange rece, s-au lasat plimbati bucurosi pe strazile pustii. Le era dor sa respire alt aer decat cel al prohibitiei din temnita lor, le era dor sa le fie recunoscuta existenta, sa incerce sa nu se mai simta vinovati ca s-au nascut. Si pentru o clipa, au fost cei mai fericiti copii, cu ochii mari inlacrimati plini de speranta. Dar si-au amintit ce au fost invatati: ca ei nu trebuie sa spere la nimic, nu s-au nascut pentru a primi asa ceva. Si atunci, au devenit cei mai tristi copii din cati au existat si au cerut sa fie dusi inapoi in temnita lor, inapoi la firescul lucrurilor, inapoi la ceea ce deja a fost stabilit – ca nu vor fi niciodata acceptati in normalitatea celor multi.

un vis urat?

..ratacire..

2008-10-31T16:49:00.010+02:00

o melodie pusa de cineva la intamplare sau care porneste singura dintr-un nevinovat shuffle intr-o zi in care nu ai chef sa faci alegeri poate sa schimbe munca de atata timp.. te poate da peste cap cu totul.. poate sa darame tot castelul de nisip pe care l'ai construit si pe care il priveai in fiecare zi mandra ca ai fost in stare sa il ridici in locul unor ruine. e in stare sa te deruteze atat de tare incat nu mai stii incotro sa o apuci, ca o furtuna in mijlocul marii: nu poti decat sa astepti sa treaca furtuna, sa te rogi ca se va opri cat mai repede si sa speri ca valurile te vor duce intr'un loc sigur, mai bland.. e in stare sa iti anuleze toate ideile in care credeai cu sfintenie si pe care le foloseai drept crezul tau.. care te ajuta sa mergi in fiecare zi mai departe si sa nu te uiti in urma.

in mijlocul furtunii, stai si te gandesti: cum ai putut sa faci noi promisiuni cand cele pe care le-ai facut inaintea lor au fost in van? cum poti sa crezi ca de data asta le vei implini si nu vor deveni, ca si cele dinainea lor, niste minciuni gogonate? cum poti sa mai crezi in tine si cuvantul tau cand deja, inainte de el, ai mai promis cuiva ca va fi pentru totdeauna? cum poti sa ceri sinceritate cand adevarata "tu" se ascunde intre niste randuri gandite, criptate (dar nu chiar) pe care le ascunzi de el? cum poti sa faci o promisiune noua fara sa se trezeasca vie amintirea locului si clipei exacte cand ai mai facut acea promisiune? cum poti sa asculti o melodie si sa nu te gandesti ca era melodia voastra si imediat sa se trezeasca tot ceea ce credeai ca ai ingropat adanc? cum poti sa spui ca ai uitat totul cand doar tu stii cat de greu e in momente ca astea cand trebuie sa iti cauti noi forte, asa cum esti acolo jos, daramata, si sa il ingropi si mai adanc de data asta? cum poti sa dai un dans matur in doi (pe care te-ai chinuit atat sa il inveti) pe o nebunie frumoasa de copii fara griji?

nu poti.. nu trebuie sa poti.. macar din consideratie pentru efortul pe care l-ai depus pana acum, din respect pentru el cel care te-a pus pe un piedestal si crede in tine ca in cea mai pura fiinta, din mila pentru tine cea care nu vrea sa rataceasca din nou pe cai incurcate, de una singura, dintr-o iubire matura si constienta pentru el cel care a gasit in tine un sens al vietii sale, din iubire sincer narcisista de tine cea care nu vrea sa se sfarame din nou in mii de bucati si sa devina cea mai urata reflectie sparta in mii de bucatele, din drag de el, cel care in naivitatea lui, crede ca totul a inceput si se sfarseste la el..

dai vina pe un moft de copil naiv, uiti de ratacirea asta si te faci ca poti sa mergi mai departe, pana data urmatoare - care poate fi maine sau peste un an, cand te vei confrunta cu aceasi problema. pentru ca asta se intampla cand nu s-a spus tot ce era de spus, cand nu s-a trati tot ce era de trait, cand nu ai avut timp sa consumi totul. cand nu ai avut timp sa poti sa pui punct de buna voie, nu sa puna timpul grabit in locul tau. asta se intampla cand va jucati un joc bolnav: o v-ati ascunselea deplasata, de-a fi trecut peste tot. asta se intampla cand te ascunzi dupa o aparenta subreda si cand singura cale catre suflet sunt niste randuri in care cauti cu infrigurare semne ca se mai afla ceva acolo..

acesta a fost un moment de maxima lasitate, una dintre marile greseli peste care voi trece cum am trecut peste atatea.. pentru unii (se stiu ei care sunt) slabiciunea de azi este o mare bucurie, un semn ca te mai poti intoarce la vechile vise. dar viata nu e asa frumoasa ca in filme, viata e cruda si rar ai parte de happyend-urile pe care ti le doresti.

mi'as dori sa pot sa ti le zic pe toate, pe viu, sa nu mai fim atat de lasi amandoi..

despre a fi roman in alta tara - partea a 2a

2008-10-28T11:13:00.001+02:00

(poza radu afrim)

Cea mai grea lupta de care am auzit vreodata si pe care am dus-o este cea cu tine insuti. Momentan, lupta aceasta se duce, in interiorul meu, intre dorinta de a ma face cuoscuta exact asa cum sunt: filtrata prin toate experientele prin care am trecut, si bune si rele, profunda la momentul oportun - fara a cadea in penibilul exageratei constiinte de sine, superficiala - atunci cand este nevoie, cameleonica, cum imi place sa cred, si piedica limbii. Imi pastrez proverbialul optimism si vreau sa cred ca voi fi in stare sa castig acest pariu pe care l-am pus cu mine insami, dar mai ales pariul nerostit, dar subinteles cu cei care se asteapta sa ma mentin la inaltime. Vreau sa cred ca este inca prea devreme sa ajung acolo unde mi-am propus, ca trebuie sa ma imi pun la incercare toate fortele, sa ma dovedesc in stare sa ma pot simti mandra ca am depasit orice fel de obstacole.

Ideea care ma obsedeaza (si va continua sa o faca pana cand o voi rezolva in felul meu) este tot aceeasi pe care am mai exprimat-o si cu alta ocazie: limba. E o povara al naibii de grea sa nu reusesti (sau macar sa ai impresia ca ai fi putut transmite mai multe) sa iti exprimi gandurile in toate detaliile lor, sa te prezinti exact asa cum esti si ceilalti sa perceapa exact „tu”-ul care esti. De cele mai multe ori limba, desi o cunosti foarte bine, iti pune coarne sau, si mai grav, piedici care de care mai ingenioase si nu iti permite sa fii tu insuti, sa pierzi sensuri si nuante pe drum, fara de care, desi se poate sa nu fii constient de asta, poti deveni pentru cel din fata ta un banal, o imagine care sa nu aiba nimic in legatura cu adevaratul „tu”. Studentul eminent trebuie sa dovedesca de ce este in stare si aici, pe alte meleaguri, sa arate ca el reprezinta valoarea, ca nu a fost vorba de concidente sau avantajul de a fi la el acasa. Ca isi poate sustine ideile oriunde si oricand, cu aceeasi pasiune si dedicatie. Dar studentul eminent in cauza nu detine toate dedesubturile limbii vitregi - care de fapt ar face lucrurile sa mearga ca unse, ca si cum cutia de unelte pe care o foloseste in comunicare este saraca, incompleta, doar cu cateva piese de baza, cele absolut indispensabile.

Si nu stiu de unde vine nevoia asta (pentru ca o simt puternic ca o nevoie, care daca nu va fi satisfacuta va face toate celelalte functii sa se degradeze) de a demonstra ca nu sunt doar un ambalaj blond, simpatic, cu carlionti jucausi, infasurat frumos in hsim-uri, cu zambetul cel mai frumos, cu pielea proaspata ca apa naturala pe care o tine in mana (nu sunt atat de narcisista incat sa fac un elogiu al (ne)frumusetii mele, acestea sunt doar fragmente de vorbe culese de prin italieni la adresa mea). Ca dincolo de toate astea se ascunde o minte framantata de atatea probleme si dornica a afle atatea, un suflet fragil care resimte totul de trei ori mai puternic. Sau poate este vorba si de un fel de patriotism, o specie oarecum deformata de patriotism: romanul vrea sa demonstreze, atunci cand paraseste granitele tarii, ca este destept, ca este prost inteles, ca simte si sufera, ca este om ca oricine altcineva, ca se descurca in orice situatie, ca este un om valoros si ca nationalitatea sa nu ii reduce din valoarea – adica, vrea sa darame orice fel de prejudecata. Si o face chiar daca le gaseste sau nu, chiar daca este provocat sau nu, chiar daca trebuie sau nu; o face gratuit. Pentru ca sufera de paranoia, asa cum am explicat si cu alte ocazii: paranoic in legatura cu tot ceea ce tine de relatia lui cu lumea straina in care vrea sa se integreze.

Dar tot el isi da seama cand este momentul sa nu mai fie paranoic, sa isi dea doua palme imaginare si sa continue drumul cu mai mult calm, mai putina frica, mai multa incredere in ceea ce este si mai putin pesimism: un drum care, in cele din urma, ii va demonstra ca „omul sfinteste locul”.

24 octombrie 2008

despre a fi roman in alta tara

2008-10-23T18:05:00.004+03:00

Astazi a fost o zi ciudata pentru romanca Mirela. La facultate s-a vorbit despre filmul "PA-RA-DA" (pe care nu l-am vazut) in care se vorbeste despre aurolacii din canalizarile din zona Gara de Nord. Toti imi cunoasteau identitatea, faptul ca provin din acel spatiu putin cunoscut de ei. Si toti, mai mult ca niciodata, ma priveau ca pe o adevarata straina. Astazi, mai mult ca niciodata, si-au pastrat timditatea sau retinerea (inca nu am descoperit natura exacta a "nevorbitului" cu erasmusii) si nu au vorbit cu mine. Eu, asezata in prima banca dupa obicei, stateam si priveam profa si incercam sa prind nuantele din vocea ei: daca ne dispretuieste, simte doar mila pentru acei copii si nu are niciun fel de prejudecati (cum am simtit-o inca de la prima intalnire). Nu am reusit decat sa trec filmul pe lista "must see" (am descoperit in profa mea o adevarata cinefila) si sa aflu ca Romania intra in discutie doar printr-o coincidenta nefericita.

Si totusi, eu m-am simtit vizata, m-am simtit disecata si asezata sub un microscop. Si aici intervine firea romanului, mai ales a romancei, pe care am descoperit-o de foarte multe ori printre colegele mele sau chiar si in unele reactii proprii: paranoia (dusa la extrem). Orice romanca are impresia ca toti ii stiu nationalitatea si pentru asta o vor persecuta, o vor chinui in baza unor prejudecati formate din cauza unor romance care nici acasa nu ne fac cinste. Orice romanca are impresia ca toti barbatii intra in vorba cu ea ca sa o inghesuie in colturi intunecate la orice ora din zi, mai ales noapte, si ca este privita ca un loc unde ei, cassanovele italiene, sa isi vare organul. Pana acum, din experientele proprii si ale altora, acestea sunt doar gandurile unei femei fricoase, care trebuie sa invete sa fie mai deschisa.

Imi place sa cred ca eu nu sufar de aceasta paranoia, ca, din contra, ma plimb mandra printre ei, mandra ca sunt diferita (macar prin parul blond care contrasteaza cu capetele brunete ale fetelor lor) si ca sunt cineva, nu un pachet gol, fara continut. Mandra sa cunosc atatea limbi pe care ei se chinuie sa le invete in decenii si abia daca reusesc sa scoata un "Me Tarzan, you Jane!" Apreciez sinceritatea lor: recunosc aceasta mare deficienta a lor, acest mare handicap si ne apreciaza pe noi, cei care putem si o facem cu o foarte mare usurinta. Pentru ca romanul este destept si descurcaret, se adapteaza imediat oricaror conditii si situatii, se reinventeaza constant pentru a face fata cerintelor. Ei, in schimb, au o regula de aur pe care o urmeaza cu sfintenie: "Suntem lenesi, deci doar dormim si mancam." Greseala lor cea mai mare este comoditatea, dorinta de confort la tot pasul si nepasarea cu care trateaza probleme capitale, care ii face sa para din exterior niste ignoranti (inca nu mi-am dat seama daca sunt asa sau doar par).

Cea mai mare problema pe care am intampinat-o si pe care sper sa o pot rezolva cat mai repede este cea a neputintei de a exprima tot ce vreau. Cunosc limba, cunosc si alte limbi si le cunosc de la bine la foarte bine, prin urmare ma pot exprima, imi pot comunica gandurile, dorintele, nevoile etc. Numai ca, de cele mai multe ori, unele cuvinte nu sunt total corespondente, sensuri si nuante se pierd pe drum. Traducerea nu este niciodata exacta ca in limba de origine (macar asta am invatat din experienta de traducatoare) si incet incet se pierde incarcatura pe care o poti exprima cel mai bine in limba mama. Mai am de adunat instrumente pentru a putea adauga cu usurinta orice coltisor de nuanta oricarui cuvant, astfel incat italianul sa priceapa toate dedesubturile gandului meu.

Ma retrag pentru cateva zile.. Ca de obicei, postez la un oarecare interval, timp in care, dupa petreceri si excursii, o sa tot pun cap la cap impresii si o sa adun sentimente pentru a le impartasi cu voi..

[gandurile astea le'am scris azi dimineata, pe o bancuta sub un palmier, sub o raza de soare si o adiere de vant, in timp ce tragem cu sete dintr-un "malboro lights" cu filtru galben. Concluzia: viata e frumoasa!]

revolta impotriva cenzurei!

2008-10-15T00:48:00.006+03:00

"Un spectacol al lui Radu Afrim – acuzat că instigă la violenţă şi limbaj licenţios

Deputatul PSD Mihai Tudose nu a văzut spectacolul, dar a auzit comentarii de la elevi

Un spectacol de teatru a căpătat brusc vizibilitate maximă, în urma unor declaraţii politice: „Omul-pernă” în regia lui Radu Afrim, prezentat în premieră de curând, în deschiderea Festivalului „Zile şi Nopţi de teatru european la Brăila”, a devenit pretext pentru o încercare de schimbare a directorului Teatrului „Maria Filottti” din Brăila. Deputatul PSD Mihai Tudose a declarat într-o conferinţă de presă că a cerut primarului Aurel Simionescu, şi el membru PSD, să o demită pe Veronica Dobrin, directorul teatrului, pentru că a promovat în rândul tinerilor un spectacol „care abundă în limbaj licenţios, imposibil de reprodus într-o conferinţă de presă şi cu nişte ţinute sumare în care chiloţii erau maximum de îmbrăcăminte”.

Mihai Tudose a recunoscut că nu a văzut spectacolul pe care îl acuza şi, întrebat pe ce bază face acuzaţiile, a răspuns pentru Gândul: „Am auzit comentarii de la nişte elevi care ieşiseră de la spectacol. Nu cred că piesa aceasta se adresa unor copii, nu acesta este publicul ei ţintă fiindcă am auzit că abundă într-un limbaj licenţios şi costumele personajelor sunt sumare”. Directorul Veronica Dobrin declară că teatrul nu a vândut bilete în şcoli, ci numai în licee: „Spectacolul nu are nimic care să afecteze un tânăr. Am fost profesor şi director de liceu şi ştiu despre ce vorbesc: aceşti tineri au deja discernământ şi înţeleg despre ce e vorba. Dacă vezi întreg spectacolul, atunci înţelegi care este semnificaţia lui”.

La rândul lui, regizorul Radu Afrim (desemnat de două ori până acum cel mai bun regizor al anului în cadrul Galei UNITER) ne-a declarat în legătură cu acest caz: „Mi se pare un atac împotriva libertăţii de expresie şi a artei în general, într-un moment în care tinerii din Brăila gustă spectacolele de top şi refuză manelizarea. O eventuală demitere a directorului teatrului la cererea acestui deputat ar fi un autogol pe care şi l-ar da PSD-ul chiar înainte de campania electorală, pentru că mulţi tineri sunt bulversaţi de aceste declaraţii. Teatrul a devenit în ultima vreme singurul loc din Brăila în care se putea respira. Eu nu ştiu ce oferă acest domn în schimb, din punct de vedere cultural. Ce pot să spun este că îndemnul plasat de noi la începutul spectacolului „Trezeşte-te Brăila” rămâne valabil şi necesar”.

Spectacolul „Omul-pernă” are la bază un text al dramaturgului irlandez Martin Donagh, distins cu Premiul Olivier în 2004 pentru Cea mai bună piesă nouă, cu Premiul Criticilor din New York pentru Cea mai bună piesă străină în stagiunea 2004-2005 şi cu două premii Tony, un text montat în multe teatre din lume."

Cristina Modreanu pentru "Gandul">> sursa

Este de-a dreptul revoltator ceea ce se intampla. Daca Braila ramane fara teatru lui Afrim (printre putinii care nu se scalda in noroi si fac ceva de calitate) atunci Braila moare, din atat de multe puncte de vedere, isi pierde tinerii si se duce de rapa.

Nu vreau sa le dau voie sa imi ia unul dintre putinele locuri unde pot fi eu, unde se invata arta de a fi om, nu oile din turma, asa cum ar vrea stimatii domni. Zic sa facem ceva!

aici e forumul teatrului.. lasati-va parerea acolo..

posi

2008-10-11T18:42:00.004+03:00

doua propuneri pentru populatia de noapte, descoperite aici, in Bari:

posi - voglio farmi la dj

posi - cliché

introducere la Bari

2008-10-11T18:34:00.007+03:00

Dimineata deranjata. De tot felul de zgomote, de tot felul de obiceiuri. Poate cel mai potrivit ar fi sa zic ca inca nu m-am impamantenit aici, sau poate unele persoane se plac si se inteleg de minune, pana cand isi invadeaza prea mult intimitatea, spatiul personal care in diminetile de sambata este musai sa nu fie deranjat.. Introducere la starea mea de spirit nelalocul ei.

Ma dor creierii si simt o mare presiune, ca si cum capul ar sta sa imi explodeze. Pentru ca am adunat prea multe povesti in mine. Pentru ca am atatea de zis, incat seara inainte de culcare se isca un fel de vartej care cuprinde toate micile farame de idei, cuvinte, impresii, tot ce nu vreau sa las sa cada in uitare.. Un vartej care nu ma lasa sa adorm, care ma chinuie cu cautarea lui de forme si de care vreau sa scap. Prin urmare, cu creierii mustind de povesti si idei, o sa incep sa o nasc pe fiecare in parte, putin cate putin, pana cand imi voi gasi linistea si voi putea adormi linistita. Cel mai probabil nu se vor aseza in ordine cronologica, ci pe rand, la intamplare..

O sa incep ceea ce se cheama „Jurnal de Erasmus”, niste notite despre ce descopar aici, dar si in mine, in continuare.

Italienii sunt simpatici. Pana acum, din carti, filme si muzici, mi de pareau nesuferiti, cu sangele lor latin si cu mandria lor de a fi dat o asa mare cultura. Din prima zi cand am ajuns aici am inceput sa imi formez o alta parere, sa ma apropii de natura lor adevarata. Sunt calzi si au ceea ce se cheama avantajul de a fi cu un pas inaintea noastra. Stiu cum sa se poarte cu un strain, cum sa ii fie de folos, de parca asta ar fi idealul lor in viata. Nu zic nu niciodata si sunt in stare sa uite de ei si de nevoile lor numai sa te vada pe tine, strain stangaci, ca ai gasit ce cautai. Sau poate am fost noi norocoase si i-am inalnit tocmai pe acesti italieni.

Barezii sunt foarte mandri: ca sunt italieni, dar mai ales ca sunt „meridionali”, adica din sudul tarii. Mandri ca sunt deschisi, calzi si saritori; ca detin ceea ce numesc ei „arta de a fi gazda”, de a face oaspetele sa se simta ca la el acasa. Si sunt orgoliosi si impertinenti uneori in mandria lor, dar e ceva fermecator in toate astea.

Am venit aici asteptandu-ma la un orasel micut, cochet, rupt de lume, de restul tarii, de restul lumii. Un orasel cu o viata proprie, departe de agitatie si mondenitate. Undeva in tabloul meu apareau studenti pedaland cot la cot cu profesorii universitari. Cat de mult eram departe de adevar.. Bari este un oras mare, universitar, intr-adevar, dar departe de ce imi imaginam eu. Este un oras-port care face regulile sudului. Oras posh unde boutique-ul Chanel sta langa cel Prada colt cu Hérmes. Unde sunt atat de multe outlet-uri incat incep sa ma gandesc sa imi dau toata bursa pe o piesa unicat „firmata” pentru ca nu o sa mai dau peste un asa chilipir (de 700 e). Unde uniforma unanim aprobata este geanta Louis Vouitton, de toate formele, marimile, lungimile si asa mai departe. Baietii se dovedesc a fi cei mai impatimiti ai acestei mode. Si cucoanele, dar soarta lor nu ma intereseaza. Ma intereseaza bobocul de anul I, tipul cu freza bibilita pana la ultimul fir de par, pustiul care intarzie mereu la cursuri pentru ca a stat prea mult la tigara, socializand, nu ca e prea mare fumator. Pustiul care nu concepe sa fie vazut fara wayfarer-ii Ray Ban pe nas si mai ales fara gentuta LV agatata strategic pe umar sau pe brat (stilul gay). Si ma mai intereseaza pustoaica de 15 ani care in fiecare seara iese la shopping: H&M, Zara, Stradivarius, asa isi formeaza ea gustul, si viseaza sa se faca mare si sa isi poata plimba carliontii la „case mai mari”, de genul celor mentionate mai sus. Fetitele astea nu stiu ce e aia copilarie. Daca le-as povesti ce frumos am copilarit eu cu picioarele desculte in noroi la bunici, sau cu tot felul de jocuri in fata blocului, cred ca m-ar scuipa ca pe dracu’ si mi-ar da si o gentuta Fendi in cap (asta poarta pustoaicele).

Un oras unde imaginea e (aproape) totul. Unde studentii sunt multi si din atatea lumi diferite. Exista si studenti „cu picioarele pe pamant”, de obicei cei de anul 3, care nu te privesc de sus pe tine student Erasmus si care sunt dispusi sa barfeasca cu tine doar ca sa iti exersezi tu limba. Sau sa te ajute cu unele chestii „tehnice”. Sau sa te scoata in oras, sa iti faca ceea ce se cheama „turul barurilor/cluburilor celor mai importante”.

Un oras unde gaseste atatea tipuri de oameni incat ma gandesc ca trebuia sa se cheme Babylon. Il gasesti pe indianul timid si amabil, travestitul fara nici un fel de inhibitie si prietena lui fara nici un fel de prejudecata, negresele care traiesc pe stradute inghesuite, departe de lumea buna, care ies seara pe centura ca sa „binedispuna” masculii de orice varsta. Mai e si arabul care pare foarte amabil dar caruia ii intuiesti niste ganduri murdare dincolo de zambetul lui parsiv. Si negrii care fug de ochii celorlalti, merg cu privirea in pamant, evitand orice contact direct. Toate rasele adunate in acelasi oras. Fiecare individ cu povestea lui, una mai fascinanta ca alta. Pe care abia astept sa le pot descoperi sau macar intui.

Un oras aglomerat, care abia mai respira aer curat din cauza masinilor incredibil d multe, unde pana si barbatii „cei mai virili” conduc gargarite, din criterii cum ar fi capacitatea de a se strecura, locul putin pe care il ocupa, criteriile unei lumi prea aglomerate. Un oras unde studentii alaturi de mosulici simpatici sau oameni de afaceri conduc scutere, motociclete sau derivate. Tot conform criteriilor de mai sus. Un oras cu italieni care nu cred ca au facut vreo scoala de soferi, altfel nu imi explic modul dezordonat in care parcheaza, sau opresc pentru cateva/mai multe minute. Cu toate astea, au ceva al lor care ii face sa para simpatici la volan: sunt calmi nu se gabesc, nu au mania vitezei..

Bari, orasul in care sunt antisociala. Eu, cea care in ochii tuturor sunt imaginea omului celui mai sociabil, nu ma pot convinge sa renunt la turnul de castel in care m-am urcatsi de unde privesc lumea mica si marunta de jos. Mi-am ales cel mai inalt turn ca nu cumva sa le dea prin cap sa se catere pana la mine. Si inca nu pot cobora atata timp cat ii urasc sau cel putin nu ii suport pentru ca mi-au rapit „acasa”-le. Dar sunt sigura ca o sa cobor pana la urma. Inca ma aflu la suprafata lucrurilor, mai sunt lucruri de descoperit si oameni de cunoscut. Deci mai sunt sperante si pentru mine.

colectionara

2008-10-09T14:03:00.001+03:00

„Everything is illuminated” - un film recomandat de un site anti-box-office. O poveste melancolica, spusa cu un incredibil simt al umorului, in stil romanesc, as spune. Numai ca totul se petrece in Ucraina, de aici si asemanarile de spirit. Elijah Wood face un rol complex, puternic si extrem de sensibil. Portretul unui colectionar. Ce anume colectioneaza si care este destinul lui nu o sa spun, va las sa descoperiti, in cazul in care v-am trezit curiozitatea pentru un film „altfel”.

Sunt si eu o colectionara. Pe langa sutele de poze pastrate in albume, cu bunicul pe care nu l-am cunoscut niciodata si cu iubirile tinere ale parintilor mei care ma fac sa fiu recunoscatoare ca exist, pe langa miile de poze pe care le pastrez in calculator cu toti prietenii mei si aventurile noastre, sunt si un altfel de colectionar. De nimicuri. Nimicuri care inseamna atat de mult pentru mine. Pastrate ordonat si etichetat intr-o cutie roz, de carton. O cutie care echivaleaza pentru mine cu o memorie de elefant. Pentru ca acolo se afla toata viata mea, toate amintirile frumoase sau din contra, toti oamenii pe care i-am cunoscut si au marcat cumva o bucatica pe harta inimii mele, toate evenimentele care au schimbat ceva in mine. Frunze, brelocuri, elastice de par, bucatele de hartie, biletele de amor sau biletele stecurate in timpul orei colegei de pe randul de la perete, capace de sticla de la o anumita petrecere sau seara la terasa, sticle de bere cu anumite amprente/arome, bilete de film,/teatru de la care am iesit schimbata pentru totdeauna, pixuri, caiete cu fel de fel de insemnari, scrisorele, poze, toate laolalta. De ce le pastrez? Pentru ca imi e frica sa nu uit. Pentru ca imi e frica sa nu cumva sa trec peste vreun episod, sa nu cumva sa uit cine am fost si cine am devenit. Si mai ales cine m-a ajutat sa devin ceea ce sunt. Tocmai de aceea am fost devastata atunci cand, intr-o zi in care nu ma regaseam si vroiam sa rememorez episoade frumoase din viata mea, am descoperit ca acea cutie era pierduta. Pentru totdeauna. Toate amintirile mele erau sterse. Ma simteam de parca nu mai existam, de parca memoria mea fusese stearsa si imi pierdusem identitatea. Multi nu au inteles sentimentul meu, altii stiau exact prin ce trec. Putin relevant. Important era ca eram doar eu si memoria mea golita de continut. Am jelit pierderea, am purtat doliu o perioada si apoi am hotarat ca trebuie sa merg mai departe, sa traiesc cat mai mult si mai intens ca sa pot incarca o noua cutie. Poate asta a fost si un motiv pe care l-am folosit sa ma imbarbatez, sa imi fac curaj sa plec..

Acum, aici, departe de casa, fara nici un fel de cutie, cu cateva mici „amintiri” palpabile, dar cu atat de multe pastrate bine in memorie, adorm cu ai mei in gand si ma trezesc cu gustul amar ca intalnirea care parea atat de reala a fost doar un vis. Cel mai greu este cand vine sambata, seara mai ales.. Adorm cu greu, cu el in gand si ma trezesc la fel de greu. Cu un bolovan care imi apasa pe piept si nu ma lasa sa respir, cu un gust amar ca sarutul acela atat de intens a fost doar un vis, ca mana calda cu care ma tinea atat de strans a fost tot ireala. Pentru ca acum nu mai conteaza marile gesturi, marile dovezi. Fac imagini-icoana din felul in care se juca in parul meu, tonul in care imi spunea tot felul de glumite, fata de bosumflat cand nu ii convenea ceva, mana pe care mi-o intindea cand coboram din masina, incruntarea lui cand ceream un fum de tigara in perioada in care incercam sa ma las, lacrima care curgea atunci cand timpul nu mai avea rabdare cu noi, rasul din toiul noptii cu care trezeam toti vecinii.. Toate compun o imagine pe care o simt atat de vie in mine, care devine mai valoroasa decat cutia mea roz. Doar ca teama de a nu uita ramane. Si e din ce in ce mai puternica, pe masura ce timpul se scurge. Poate din cauza asta, in diminetile tarzii de duminica lenevesc mai mult in pat si rememorez toate micile detalii, toate amintirile care ma fac sa vreau sa ajung mai repede acasa. Pentru ca acasa.. dincolo de frumusetile locurilor de aici.. sunt toti cei care ma fac sa fiu eu.

05.10.2008

banal

2008-09-14T23:40:00.004+03:00

m'am lasat de fumat. de ceva timp. si nu e usor, dar ma surprind cum imi reuseste. niciodata nu am crezut ca o sa ma pot lasa. asta nu inseamna ca unul dintre posturile mele anterioare era unul mincinos. sau ca cel care trezise in mine comparatia asta s-a retras in tacere. nu, pur si simplu se nasc alte comparatii, alte sentimente, alte stari care sa nu mai aiba legatura cu tot ceea ce este nesanatos.

asta pentru ca mi'am schimbat stilul de viata. duc (sau cel putin incerc) o viata sanatoasa. contransa de imprejurari sau nu, viata mea este una linistita, lipsita de nopti albe, fara tutun, alcool, excese si abuzuri de orice fel. acum dorm tot somnul pe care nu am avut timp sa il dorm in toti acesti ani. adica recuperez, tot ce se poate. pentru ca mai devreme sau mai tarziu imi vine mintea la cap. asa am fost dintotdeauna. am facut lucrurile prea devreme, cand nu era timpul lor, m'am grabit. si niciodata nu am avut o masura, intotdeauna am mers mai departe, pana cand corpul meu a refuzat sa mai colaboreze cu mine (si aici imi amintesc de replicile mihaelei trofimov din "plaja"). nu imi pare rau de nimic, doar ca atunci cand tragi linie si incerci o schimbare de atitudine, de stil de viata, iti dai seama ca daunele sunt cam mari si uneori nejustificate. am dus o viata fara reguli, haotica, bazata pe elementul-surpriza si neprevazut. asta pentru a face totul mai palpitant. toate "placerile interzise ale vietii" concentrate in cativa ani, cand ar fi fost mai bine sa gust cate putin din toate in timp. cu toate astea, a fost al naibii de bine si nu cred ca as fi ales sa fac altfel lucrurile.

in alta ordine de idei, a venit toamna (nu, nu o sa incep cu depresiile tomnatice care sunt la moda acum printre noi) si lucrurile isi reiau cursul normal. mai am o saptamana de stat acasa. timp in care o sa plang si o sa imi iubesc toti prietenii. si o sa incerc sa ma bucur de ei cat pot de mult. apoi o sa ma gasiti in bari, italia. o sa studiez acolo timp de 5 luni, ca student erasmus. am tot evitat sa vorbesc despre asta, dar plecare se apropie, situatia trebuie infruntata si mirela trebuie sa se imbarbateze. asa ca urmatorul post, cel mai probabil o sa fie de acolo.

cat mai putine zile ploioase va doresc!
(acesta este un post asa cum nu imi place mie, expozitiv, despre lucrurile banale de zi cu zi. sa imi fie cu iertare!)

omul perna

2008-09-07T23:26:00.005+03:00

festivalul de teatru la Braila, a treia editie.. amintiri de tot felul de la prima editie, pe vremea cand eram voluntari si stateam toata ziua la teatru, descoperindu-i cele mai dulci placeri, amintiri de la a doua editie cand eram deja "mari" si ne intorceam cu drag numai si numai pentru festival..

prima zi a inceput in forta, cu premiera lui afrim, "omul perna", pe care eu o astepam de mult. intaratata de pozele de la repetitii, ma temeam ca spectacolul va trece pe langa mine fara sa ma impresioneze. ma bucur nespus ca m'am inselat! premiera lui afrim a fost pur si simplu delicioasa!

in primul rand, "omul perna" de martin mcdonagh este unul dintre textele cele mai frumoase de care am auzit vreodata. sensibil, dar foarte puternic. poetic, dar ancorat extrem de bine in realitate. un cantec de dragoste despre ce e mai frumos in om, cantat la harpa, cu influente rock. cu un asa text, un regizor ca afrim nu avea cum sa rateze.

"problemele societatii de azi" este sintagma cea mai banala pe care o poti folosi pentru a da o idee despre tema spectacolului. in fond, este o apropiere de umanul din noi pe care ne chinuim zi de zi sa il indepartam. o incercare de trezire - asa cum mihaela trofimov (guest star) incearca sa trezeasca fiecare spectator: "braila, trezeste-te! maria filotti, trezeste-te!" - la propria sensibilitate care nu mai suporta sa fie nebagata in seama.

cubul-inchisoare, foarte bine gandit - util, dar si simbolic (nu puteam sa nu ma gandesc la blocurile noastre de apartamente ca niste mici inchisori), proiectiile video, ca de obicei, se adauga la incarcatura emotionala, muzica fara cusur (muzica aleasa de afrim pentru teatrul sau a fost printre primele muzici bune care mi-au format gustul). intentionat am lasat jocul actoricesc la urma. pentru ca este fara cusur. este prima mea intalnire cu jebeleanu (de care auzisem multe, dar ma pastram sceptica), dar una cu succes. are un joc actoricesc curat, sincer si, la sfarsit, il crezi. ceea ce pentru mine e cel mai important. alin florea este o iubire mai veche de-a mea. in "omul perna" mi-a demonstrat din nou ca este unul dintre cei mai buni actori de la braila (daca nu cel mai bun) care ar trebui incurajat mai mult. pentru mine ei au fost "vedetele". oricum, echipa se cunoaste, au mai lucrat in formula asta (aproximativ) - cum bine se cunosc inclinatiile lui afrim pentru actori-fetish - si totul se transpune intr-un spectacol legat, care curge frumos.

povestirea mea preferata este cea a omului perna. chiar daca niciodata nu am fost de acord cu sinucigasii (timpurii sau intarziati) - poate pentru ca ma regasesc prea mult in portretul-robot - ideea de confort data de omul perna care este langa tine in momentele acelea, care te ajuta sa iei o decizie, care te tine de mana, m'a cucerit. omul perna alunga singuratatea cea atat de mult urata si umple de sens gestul sinuciderii. toate celelalte povestiri sunt incredibil de suave, dincolo de orice limbaj mai dur si fiecare spectator, chiar daca recunoaste sau nu, se regaseste in una din ele.

intotdeauna vor fi carcotasii, care sustin ca afrim canta acelasi cantec de ceva ani incoace. ii contrazic. premiera de la braila este ca o sinteza, o intreaga lume construita si perfectionata de la inceputuri si pana acum. as aseza acest spectacol printre "my all time fav" - "de ce fierbe copilul in mamaliga".

Distribuţia: Eugen Jebeleanu (Katurian), Emilian Oprea (Michal), Liviu Pintileasa (Tupolski), Alin Florea (Ariel) şi Mihaela Trofimov (Special Guest Star), Claudiu Urse, Septimiu Stoica, Georgiana Nedelcu,Valentin Burlacu, George Crinta, Eliza Turtoi şi Cosmin Cosma.

fumul

2008-08-02T11:33:00.005+03:00

pana la urma, am mai aprins inca o tigara. m'am hotarat. nu pot si nu vreau sa ma las. imi place la nebunie senzatia de euforie pe care mi-o da de fiecare data, linistea care ma cuprinde dupa ce trag primul fum, care face sa merite orice asteptare oricat de lunga. brusc, totul in jurul meu nu mai exista, sunt doar eu si fumul meu care imi excita creierii, corpul si toata fiinta, ma intarata cu nestatornicia lui si ma face sa profit de cele cateva clipe pe care le mai avem impreuna. ma face sa-l doresc intotdeauna in mine.
si nu se supara pe mine pentru micile razvratiri, incercari de renuntare pe care le traiesc din cand in cand. de frica, pentru ca analizez prea mult mica bucata de bine care m-a cuprins fara sa-mi dau seama. ma mustra usor, dulce si apoi ma cuprinde. si eu ma las in voia lui, ma lepad de orice vointa sau putere.
si stiu ca imi face rau, fara sa vrea, in timp. dar asta nu ma mai sperie. e un risc pe care mi l-am asumat demult pentru ca pretul e prea mic pentru ceea ce primesc. o sa ies schimbata din relatia noastra de complicitate, dar asta nu ma sperie. oricum, sfarsitul e departe de a se apropia de bula noastra de sapun. si stiu ca numai eu o pot sparge, numai eu am puterea de a renunta, dar dependenta e atat de dulce, incat nimic nu mai conteaza, ma las prada norului de placere care ma duce departe de ceilalti.

tu esti tigara mea.

aniversare prematura

2008-08-01T14:47:00.011+03:00

astazi mi'am adus aminte ca anul trecut, pe 11 septembrie, incepeam sa scriu in blog. de ce am ales fix data asta, nu o sa imi dau seama niciodata, dar coincidenta este demna de bagat in seama.

ar fi frumos sa nu stau sa analizez anul asta de blogarit, nu imi place tipul asta de statistici aniversare si (auto)ridicari in slavi. dar cateva cuvinte, simt ca trebuie sa le spun.

o sa imi permit sa remarc cum blogul l'am inceput ca un spatiu numai al meu unde sa imi eliberez demonii, unde sa spun/scriu tot ceea ce era prea frumos sa fie rostit prin cuvinte banale, stari de spirit prea frumoase pentru a cadea in uitare. sau unde sa pot descrie, fara frica de mine sau de altii, idei prea greu de digerat, care nu puteau fi rostite pur si simplu. un loc pe care apoi am dorit sa il fac si public, pentru ca vroiam sa ofer o motivatie celor care nu imi inteleg momentele de "ratacire"/deprimare. apoi a crescut singur. acum este un fel de puls al meu, daca nu scriu, curiosii [ma feresc de expresia "cititorii mei" cu buna stiinta] isi fac griji pentru "tacerea" mea. pentru mine, blogul asta este, in continuare, un loc unde imi pot ordona frumos si la locul lor demonii, pentru analiza, unde imi pot diseca nelinistile, unde pot scrie un desfasurator al furtunilor interioare, unde imi pun sub microscop bolile sufletesti de care, ca orice om [poate eu mai mult ca altii] sufar din cand in cand.

un singur lucru mai am de remarcat: blogul meu este un compendiu de crize [sufletesti, existentiale etc.] al unui om care poate isi pune poate prea multe probleme, un fel de jurnal al unui bolnav de prea multa viata. de prea putine ori am scris despre fericirile mele, despre momentele de extaz nebunesc. nu pentru ca nu le traiesc, ci din contra, tocmai pentru ca le traiesc nu mai este loc si de analiza, le traiesc total si atat.

nu va faceti griji, din scris nu o sa ma opresc niciodata, nu am de gand sa ma opresc din trait prea curand.

si un cadou, enjoy

puhoi de ganduri

2008-07-27T22:49:00.011+03:00

am uitat tigara aprinsa in scrumiera. si a ars acolo, singura, uitata de toata lumea, s'a consumat singura, ea pentru ea, nestiuta de nimeni. nimeni, nici unul dintre noi doi nu s'a indurat sa o stinga, sa ii intrerupa dara de fum care devine din ce in ce mai slaba. a ars cu pofta la inceput, apoi lenes, iar acum arde mocnit. pana la filtru mai are putin. si daca nimeni nu o stinge, isi va gasi singura sfarsitul. de propria mana. adica de filtru.

se cheama ca "m'am dat la fund", mai mult voit decat inconstient. m'am retras pentru o vreme din suvoiul informatiilor, stiintelor si cunostintelor care functioneaza pe sistemul "telefonul fara fir". poate m'am saturat sa mai fiu discutata la un chico la o terasa cu eticheta, agora de odinioara, unde toata lumea se pune la punct cu starea de bine, nebine de preferat, a concetatenilor. m'am saturat de aparente si superficialitate. sau pur si simplu am avut chef sa nu mai mai complic, sa ma bucur de mine si de ce mi se ofera. mi'a fost sufcienta compania unor catorva oameni si atat. sau poate alta solutie nu am avut, a fost singura varianta care mi-a fost oferita. important este ca mi'a prins bine "sa dispar" pentru o vreme.

existenta mea de pana acum s'a scurs linistit, poate prea linistit, anonim pe alocuri, fara prea mari evenimente, fara prea mari complicatii, fara aventuri, fara decizii importante. am avut o existenta corecta fata de ceilalti in special, uneori prea corecta, uitand de mine si de ceea ce am eu nevoie. am incercat sa nu mai fiu egoista, dar am invatat ca nu te poti razvrati impotriva propriei naturi si mai ales nu te poti lupta cu ea. am lasat la o parte macar pentru o perioada iluzia ca eu fac alegerile si nu viata insasi. si m'am simtit eliberata.
numai ca intotdeauna trebuie sa intervina constiinta. care incepe cu mici intrebari intr'o dimineata in care mana lui nu mai vine bine pe soldul tau, tigara are un gust al naibii de amar si oricat de multe tigari ai aprinde una dupa alta nu poti regasi nici gustul pe care il simteai pana mai devreme, nici nu iti poti potoli nevoia de a avea din ce in ce mai mult. si oricat te'ai lupta sa aduci inapoi sentimentul de uitare care iti anestezia toata fiinta si te ajuta sa gusti fericirea de zi cu zi, cea marunta, nu reusesti decat sa te adancesti din ce in ce mai mult intr'o disperata cautare de adevaruri.

am avut acelasi sentiment ca acum 15 ani. aveam in jur de 6 ani, eram in dormitor, mama imi tundea suvitele lungi, simbolul a ceea ce trebuia sa fie o fetita cuminte si simpatica, pentru ca luasem decizia (probabil prima de o importanta mare luata pe cont propriu) de a deveni o fata cu parul scurt, de a renunta la povesti, intr-un fel. si asezata pe scaun, mi'am zarit reflexia in geam (care nu stiu din ce motiv, la momentul respectiv nu era acoperit de perdeaua frumos asezata la locul ei, in falduri apretate). in acel moment am avut revelatia propriei'mi fiinte. pentru prima oara mi'am pus intrebarea "cine sunt?", "de unde vin?" si "unde ma duc?". pentru prima oara m'am intrebat daca ceea ce vad eu in geam, daca imaginea aceea este ceea ce vad ceilalti. pentru prima oara ma intrebam daca aceea sunt eu sau e altcineva. ma simteam straina de mine, ma priveam de undeva dinafara. si acum, amintindu-mi si povestind ma trec fiori reci.

astazi am retrait acelasi sentiment de acum 15 ani. in alte circumstante. dar cu acelasi efect. trebuie sa imi reasez prioritatile, sa ma regasesc, sa ma reinventez, cum imi place mie sa spun. probabil totul se datoreaza plecarii mele care bate la usa, care nu mai poate fi amanata. de care mi'e frica, pentru ca imi aseaza la picioare necunoscute care nu imi dau voie sa imi intuiesc viitorul, care imi rapesc siguranta. pentru care ma simt vinovata, ca si cum ideea de mine, cea care se va intoarce, nu va mai fi aceeasi cu cea care pleaca. motiv pentru care nu voi mai fi iubita de cei de care ma vad inconjurata pentru totdeauna.

as vrea sa cad in cer (ca sa ma exprim poetic printr'o sintagma a carui inteles o singura persoana il mai intelege si pe care nu am mai folosit-o de acum cativa ani, pentru ca era scrisa pe o foaie albastra); sa cad in cer si sa uit de mine. numai ca mi'ar placea sa nu fiu singura.

cele de mai sus sunt ganduri de'a valma, fara prea mare logica, nascute intr'o noapte apasatoare, dintr'o lupta cu mine insami, scrise de o "manuta de pianista sinucigasa"..

noi inceputuri

2008-07-07T14:25:00.005+03:00

acum cateva zile prietena mea din copilarie a nascut. o fetita mica si frumoasa si sanatoasa. este vorba despre aceeasi prietena care mi-a oferit ceea ce se cheama primul sarut, care m'a invatat sa ma dau cu mascara, care era sailor neptun atunci cand ne jucam de'a sailor moon, care ma cicalea mereu pentru ca eram "plangacioasa", care m'a batut la cap sa nu mai fiu rusinoasa si sa imi fac primul "prieten" (cum ziceam noi), care m'a iubit cum m'ar fi iubit un baiat si pe care am iubit'o pentru asta, care este cea mai veche prietena a mea, care ma stie ca pe palma ei. care ma iubeste si pe care o iubesc.

prietena mea este foarte fericita. si eu cu ea. facem planuri, cum o sa creasca fetita, ce sa o invete ea, ce sa o invat eu - omit cu buna stiinta elementul tata [pentru ca aici este vorba doar de noi doua, mai bine zis trei, fete]. ce jucarii o sa aiba, ce prieteni o sa aiba, ce locuri preferate, ce dulciuri preferate, la ce joc o sa fie cea mai buna, ce sailor moon o sa fie atunci cand se joaca alaturi de copii, la ce gradinita o sa mearga, la ce scoala, cine o sa fie primul ei prieten si cand. si cam pe aici ne oprim, pentru ca am vrea sa ramana mereu copil. toata euforia asta a facutului planurilor pentru iuliana cea mica e doar un gest egoist din partea noastra. pentru ca o trecem prin aceleasi etape care ne-au ramas noua intiparite in minte, acele amintiri din copilarie atat de dragi noua. ne retraim copilaria prin ea. si ne dam seama ca a trecut atat de mult timp si ca nimic nu mai poate fi ca inainte. acum suntem oameni mari si avem responsabilitati, una mai multe decat alta. adica ea mai multe decat mine. dar ma ajunge si pe mine din urma varsta.

pe prietena mea totul a luat'o pe nepregatite. si casatoria, si copilul si viata de om mare. si acum se mai mira de cum au venit toate deodata. si eu cu ea. ma gandesc ca poate ma ia si pe mine asa si nu prea cred ca imi surade ideea.

dar zambetul micutei si ganguritul ei alunga orice gand negru-deprimat pe care unii l'ar fi asteptat din partea mea. abia astept sa ii povestec micutei peripetiile mele si ale mamei ei.. o sa rada, o sa invete ce e bine si o sa faca greselile ei.

viata chiar merge mai departe..

obsesii [part4]

2008-06-29T19:24:00.005+03:00

robyn.. suedeza blonda cu freza excentrica si track'uri naucitoare. toate au un ritm nebun de te pun pe dans pana la epuziare. numai ca merg foarte bine si atunci cand stai cu jaluzelele trase in plina zi si te deprimi din nu stiu ce motiv. baladele sunt cireasa de pe tort. obsesia mea pentru robyn a inceput de mult, numai ca astazi am dat peste un live cu ea care m'a transformat intr'o isterica [lol]. asa ca un concert cu robyn e pe lista lucrurilor pe care trebuie sa le fac in viata (de preferat cat mai repede). ma innebuneste pur si simplu stilul ei, care alaturi de sound'ul fresh dau o alternativa excelenta pentru muzica plictisitoare de la toate colturile. nici nu stiu sa o incadrez intr'un gen anume, cum zice si ea: "My style is the bom diddi bom di deng di deng digdigi"

mai nou, se lanseaza si in state, ajutata de snoop dog, cu care a scos "sexual eruption"

link'ul pentru concertul live

si nu pot sa nu pun si un clip, doua de pe youtube, in caz ca fac pofta cuiva de robyn

eclipse, balada mea preferata :

handle me:

frici

2008-06-27T19:08:00.005+03:00

nu imi vine sa mai scriu. pentru ca mi'e frica.. frica sa nu stric ce am, frica sa nu atrag nenorocul, esecul asupra mea, frica de diagnosticuri care nu doar incorseteaza pofta mea de viata, dar pot deveni false si deci ma pot deruta mai tare. mi'e frica sa rostesc unele sentinte. pentru ca mi'e frica sa nu fie adevarate si sa nu mai am apoi nici o cale de intoarcere. imi place sa stiu ca pot avea din nou oricand avea ceva'ul pe care l'am mai avut. desi niciodata nu ma intorc la el. si optiunea asta ma face sa ma simt mai bine.

mi'e frica sa recunosc o infrangere, ca ceea ce am cantat atat cu atatea ocazii a fost un cantec fals cantat doar pentru a'mi etala frumoasele'mi corzi vocale si capacitatile lor, si nu pentru a transmite mesajul frumos al cantecului. mi'e frica sa nu fi fost doar un frumos exercitiu de narcisism. si nu rostesc cuvintele astea, pentru a pastra o mica speranta ca poate sentinta pe care o simt domnind deasupra capului este gresita, dar si pentru ca asa o mai indepartez de mine, o aman. pana cand o sa se tipe ea singura. mi'e frica sa recunosc ce se intampla cu mine. mai ales cand sunt atatia care se asteapta la o groza de lucruri din partea mea. asta ar fi cam ultima mea grija, momentan.

momentan cand vreau toti oamenii mei dragi in jurul meu. cand ma incearca o melancolie crunta. ca si cum as pleca pentru totdeauna. ca si cum ar fi un drum fara intoarcere. sau daca m-as intoarce, ar reveni o alta mirela la alti oameni decat cei pe care ii stiu eu. dar despre asta o sa vorbesc altadata, e un subiect prea stufos de care iarasi, mi'e frica..

cred ca totul in viata mea se reduce momentan la aparente si esente si rapoartele dintre ele. inca ma mai joc cu sticlutele, cand o sa le potrivesc bine si o sa le asez in rafturi si o sa le admir promit sa imi impartasesc impresiile.

respiro

2008-06-19T11:13:00.008+03:00

dimineti tarzii si lenese.. amieze plicticoase ascunse intr-o asa zisa relaxare, seri animate, nopti intarziate. asta inseamna o zi de vacanta, devenita rutina. asteptari constientizate sau pitite bine undeva, probleme facute de multe ori la intamplare si desfacute intre asternuturi, regasiri si povesti, plimbari, schimbari, recuceriri. viata de artist, cum ar zice cineva. e ceva putred la mijloc, as zice eu.. inca nu este cazul, inca nu s-au asezat lucrurile. o sa vina si momentul furtunilor, din nou..

criza varstei de inceput

2008-05-31T13:37:00.005+03:00

[copiii de altadata]

daca exista o criza a varstei de mijloc, cum se spune, atunci trebuie sa existe si o criza a varstei de inceput. trebuie sa existe. altfel eu, si ceilalti oameni ai mei, suntem o generatie de stresati, paranoici si sado-masochisti.

stim din cantece si tot felul de alte povesti care se transmit pe care orala [deci sunt molipsitoare, si oarecum deplasate de la adevar] ca varsta asta la care suntem noi este una binecuvantata. la 20 de ani se presupune ca traiesti cel mai frumos, esti cel mai fericit, le ai pe toate, lumea se intinde ca o curtezana nesatula la picioarele si asteapta sa ii culegi ce are mai bun. lumea e mare, tu plin de viata si, mai ales, plin de putere si chef sa ii aduni "bunataturile". totul e simplu numai pentru ca tu ai 20 de ani. ca si cum ar fi o parola pe care o spui la intrarea unei petreceri private a mafiotilor. o stii, o spui, ti se citeste pe fata si atunci, brusc, fruntile se descretesc si toata lumea adopta un zambet tamp si o bunavointa divina care iti permite sa faci tot ce vrea muschiu' tau de tanar.

un mare cacat! nu stiu in ce vremuri ati trait voi, nu stiu in ce lume traiati voi, mai exact. voi astia care ne umpleti capul de atatea povesti fumate. si ma enerveaza ca e un mit imposibil de daramat. si tot noi iesim prost din toata povestea. in primul rand in fata noastra, pentru ca ne reprosam ca nu am fost in stare sa ne ridicam la inaltimea asteptarilor si pentru ca nu suntem atat de zmei precum ne gandeam ca suntem. si apoi in fata tuturor, pentru ca e greu sa recunosti ca uneori [sau de cele mai multe ori], nu poti sa faci nici cele mai banale lucruri.

pentru noi, la 20 [21, 22, si asa mai departe] de ani viata e al naibii de grea si frustranta. in doi ani am descoperit si am invatat atatea reguli ale "jocului" incat nu mai putem fi "proaspeti" si increzatori in noi si in "grandoarea" vietii. si toata invatatura asta se citeste pe fetele noastre, suntem altii. si luati separat si pusi laolalta, intr-o poza de grup.

ne'am desprins definitiv de copiii plini de vise si planuri marete care eram in liceu. ne'am pierdut prospetimea copiilor care traiesc in provincie si am devenit niste obositi pe care marile orase ale tarii au avut grija sa ii incarce de praf. ne'am pierdut puterea de a lua si cele mai mici decizii. ne'am pierdut cheful de lupta cu care pornisem toata "calatoria" asta a noastra in artele cuceririi visului. ne deprimam cel putin o data pe luna, dar nu ne sinucidem, pentru ca mai avem speranta, totusi. marile iubiri, povesti demne de scenarii de telenovele, pe care le traiam in liceu, au devenit acum intamplari banale si obosite, rutina pe care o vedem in fiecare zi in cuplurile adulte. prea devreme am cunoscut rutina.. nu mai suntem in stare sa ne tinem de cuvant, nici macar fata de noi. pentru ca nu mai suntem decisi si categorici. si astea s'au pierdut in masinile mancatoare de energii a.k.a. marile metropole ale romaniei. afisam un aer permanent de "me ne frega"/"je m'en fiche" care, pentru copiii care acum cativa ani expuneau planurile lor de schimbare a lumii in interviuri televizate, erau mistere. cautam modalitati de a ne schimba perspectivele, orizonturile. pentru ca, prea devreme, noi suntem obositi si fara viziuni noi. si asa o sa plecam cu totii, unul cate unul, in tari calde.. si nici acolo nu o sa gasim marea cu sarea, dar pentru ca suntem orgoliosi [marele nostru pacat] nu o sa recunostem infrangerea si o sa ne inghita tarile calde, nu o sa ne mai intoarcem. pentru ca acolo macar nu ne cunoaste nimeni si nu avem in fata cui sa recunoastem ca ne'am insalat de la bun inceput. poate o sa ne intoarcem, dar o sa fim atat de nepasatori, ca nu o sa ne mai vrea nimeni aici.

suntem prea devreme obositi si satui de viata.. avem nevoie de schimbari prea devreme. ne simtim tociti ca un cutit bont cu care te chinui sa tai o amarata de paine, si nu reusesti, si o faramitezi, o maruntesti si nu mai ramane nimic din ea. si ramai flamand..

mi'e ciuda ca am devenit exact ce criticam cel mai tare, cu atata pasiune, mai demult.. si mi'e frica sa nu devenim exact ca mamele sau ca tatii nostri, cum se zice.. lasand in urma toate visele noastre frumoase..

si schimbarile astea au avut loc treptat, numai ca anul trecut inca mai aveam ceva din candoarea copiilor din provincie si nu ne dadeam seama complet. iar daca simteam, ne minteam ca nu e nimic important.. iar acum, cand ne simtim al naibii de altii si nu stim cum sa ne descurcam cu noi insine, stam.. si ne uitam unii la altii..

ma bucur ca macar noi am ramas impreuna, nu ne'am imprastiat sufletele asa cum ne'am imprastiat corpurile prin tara. si daca ne schimbam, ne schimbam impreuna. sincronizarea asta nu poate decat sa ne ajute. in ce fel, inca nu stiu..

nu stiu ce sa zic in incheiere.. sperante sunt, nu e totul pierdut.. ramane de vazut cata putere o sa avem sa facem ceva. pana una alta, am o rugaminte: bagati'va povestile voastre cu printi si printese urbane in dos!

poveste muta

2008-05-31T13:32:00.005+03:00

astazi nu am cuvinte. astazi cuvintele mele sunt paranoice si panicate. si stresate. si obosite. si enervate. si plictisite. scarbite. si tocite. si prafuite. si fricoase. si mofturoase ca o tauroaica in spm. si schimbatoare. si triste ca 'testamentul' unui sinucigas, ingregistrat pe un cd audio. si incredibil de incarcate pentru a reusi sa transmita ceva.

asa ca las imaginile sa vorbeasca.. sa exprim prin corp ceea ce nu pot spune..
[data: 30 mai 2008]

punctul mort

2008-05-24T22:19:00.005+03:00

m'am rascolit singura...

i just can't let go for good.. si nici macar nu stiu daca vreau sa renunt de tot.. sa pot spune linistita "da, dom'le, a fost dar nu mai este..".. asa cum am mai auzit si eu pe altii zicand.. de'aia nici nu pot sterge micile amintiri, ar insemna sa fac o declaratie oficiala a renuntarii mele la tine.. si nu ma simt in stare..

ma lovesc in propriile'mi teorii.. ma surprind gandindu'ma, pe furis [ascunzandu'ma de constiinta care imi spune ca nu e corect fata de el ce fac], la cum ar fi viata mea in momentul de fata daca as fi facut alte alegeri, daca ai fi facut alte alegeri, daca am fi putut sa ne facem de cap cum am fi vrut.. daca ne'am fi permis nebunia de a fi noi doi.. ma gandesc daca as fi fost mai fericita decat sunt acum.. sau daca ar fi fost mai usor.. pentru ca e al naibii de greu.. si cu si fara.. tine.. si nu cred ca o sa am prea curand cheful, puterea sau nevoia de a renunta la tine.. pentru ca nu stiu unde gresesc.. fata de mine, fata de tine sau fata de el.. stiu ca gresesc undeva, dar inca nu pot vedea "the bigger picture" ca sa imi dau seama.. intre timp, imi dau silinta sa fac cat pot de bine ceea ce e normal si corect..

si totusi.. am o ambitie nebuna sa fac treaba asta sa functioneze.. sa imi demonstrez mie ca nu sunt defecta si ca sunt in stare.. dar, din cand in cand, ma lovesc de aceeasi proasta sincronizare.. care ma loveste sub centura si ma doboara.. dar sper sa o pot invinge, candva..

si in momente ca astea imi pierd coerenta, devin o aiurita si nu imi gasesc punctul de stabilitate, reperul.. si atunci incerc sa il caut unde vad cu privirea, unde simt cu inima.. si ma agat de amintirea ta.. de ceea ce am avut.. de ceea ce am facut bine si de ceea ce am gresit.. in incercarea de a ma ridica si a ma tine bine pe picioare.. pentru a merge mai departe.. dar cad repede inapoi.. pentru ca mi'e frica sa nu ma agat decat de o amintire, de o plasmuire a mintii mele bolnave..
si cateodata raman acolo jos, ca un schilod care asteapta ajutor divin.. sau ma ridic, agatandu'ma de corectitudine, de certitudinea cotidiana.. dar si ea imi pare efemera uneori..

momentan, ma aflu in punctul mort.. nu vad unde sa merg de aici, exista amenintari pe care le simt, dar nu le vad.. ma pot rani pe mine sau pe altii, daca nu fac miscarea corecta.. si ma simt obosita.. ca niste tarani dupa o zi de munca sub arsita soarelui..

cine a zis ca e usor sa fii om, si mai ales sa fii femeie.. vorbea prostii..

don quijote

2008-05-24T11:44:00.003+03:00

quijote, spectacol de ada milea. cu bogdan de la fara zahar, dorina chiriac, ada milea. in formatia asta au venit la iasi, in festival. am vazut spectacolul [am probleme, concert nu pot sa ii zic, mi se pare ca e mai complex, dar nici un spectacol propriu-zis nu e.. e stilul ada milea.. care nu poate fi incadrat in tiparele clasice] asta acu 4 ani, cand eram liceana, in festivalul nostru brailean, dar in alta formatie: fara dorina [care era mamica], cu romi. mi'a parut rau ieri cand am vazut ca romi nu a venit.. bucatile lui erau extrem de funny si fara el nu au avut farmec. au fost incredibil de ingeniosi, au stiut cum sa acopere lipsa lui romi, cum sa gaseasca alte smecherii funny in locul celor realizate de el, dar nu a fost la fel. cel putin pentru mine, care stiam si varianta mai veche. dorina s'a balbait de vreo 2 ori, a iesit din ritm, dar o fi obosita de la atata mamicareala.. ada a fost intr;o forma de zile mari, iar bobo.. ca de obicei, expresiv si funny.

dar, spectacolul mi s'a parut, in ansamblu, obosit [tinand cont ca se joaca de atatia ani]. chiar daca au introdus elemente noi, jocuri inedite in incercarea de a anima povestea. parerea mea ar fi ca ar trebui sa il lase sa se stinga in pace si sa scoata altceva la lumina.. ceva nou si proaspat.

e ca si in viata, nu poti sa lungesti la nesfarsit aceeasi poveste, chiar daca tu vrei si te chinui din rasputeri sa tii in viata un muribund. intelept ar fi sa stii sa dai drumul, sa te desparti frumos si sa il lasi sa isi gaseasca sfarsitul in pace. ce farmec maiare o poveste chinuita, tinuta in viata artificial, dintr'un capriciu?.. nu mai e autentica, nu mai e vie, nu mai e, pur si simplu..

incheind paranteza, ar mai fi de zis despre intalnirea de aseara ca publicul iesean m'a dezamagit din nou. cel brailean de acum 4 ani [majoritar licean, recunosc] era in delir, se bucura frenetic si accepta cu entuziasm jocul adei. cel iesean de aseara a fost rece si a urmarit fara sa comenteze tot spectacolul. doar la sfarsit au dat frau liber expresiei bucuriei lor..

si cum cred ca si ada simte ca trebuie sa scoata ceva nou, aseara am avut parte de cateva bucati "proaspete" dintr'o alta poveste: rusul kovaliov si nasul sau. am ras copios, am fost in delir. foarte bine gandita intreaga poveste, jocul de'a cuvintele si notiunile, de'a regulile stupide ale societatii noastre, de'a prioritati in viata noastra "publica"..

mi'a prins bine niste ada milea.. astazi ma pregatesc pentru intarnirea cu domnul iures si domnul dabija.. o sa urmeze un post, cu siguranta..

a douasprezecea noapte

2008-05-22T22:58:00.004+03:00

intalnirea cu unatc.. din nou.. de data asta eu spectator, ei pe scena.

e perioada in care in iasi au loc tot felul de evenimente, festivaluri, care mai de care mai artistice, mai boeme, mai studentesti. si foarte bine fac! printre ele, am ales sa merg la festivalul de teatru [nimic nelalocul lui, pentru mine].. e primul festival serios de teatru la care merg unde sunt bagati in seama si studentii [jos palaria pentru alegerea facuta de organizatori!]. in fiecare seara cate o facultate de actorie din tara isi prezinta munca. in seara asta a fost randul celor de la unatc, bucuresti.

de ce ei nu au fost bagati in seama pana la capat, nu o sa inteleg. in primul rand, nu au avut afis, nici macar unul incropit in 2 secunde si 3 miscari in word, amarat, dar extrem de util. apoi, nu au fost inclusi in ghidul/catalogul festivalului unde apar toti participantii, mai putin studentii. in al treilea rand, spectacolele lor au fost moca. oare ceilalti actori din festival pot revendica taxa pe intrare doar pentru ca au o diploma? mi s-au parut nelalocul lor gesturile astea..
mai ales.. cand oamenii astia, copii astia au fost extrem de buni. cum imi place mie sa zic, geniali! si pun pariu ca au fost de 1000 de ori mai buni decat alti "monstri sacri" care s-au urcat pe scena aia inaintea lor sau dupa ei.

m'am dus la spectacolul asta sceptica, cu inima indoita, ca sa imi confirm idei candva nascute si inradacinate bine in interiorul meu. dar trebuie sa recunosc ca am gresit! [ipocrita nu am fost si nu voi fi, orice ar fi] probabil in cei 3 ani de actorie la facultatea asta, profesorii reusesc sa le scoata fiţele din cap, sa le alunge superficialitatea si sa ii adanceasca in adevaruri. sau asa o fi generatia lor.. talentata si cu capul pe umeri.

ma asteptam sa fie un om pivot in tot spectacolul, o vedeta, cel mult doua. am fost bucuroasa cand am vazut o scena plina de vedete adica de actori care, nu conteaza daca au sau nu rol principal, dau tot ce au mai bun pentru a face un rol de nota 10, chiar si numai pentru 10 secunde de aparitie. distributia a fost foarte bine facuta, fiecare era "turnat" in rolul lui. aici au si ei meritul ca au stiut sa intre in rol, dar si profesorul, pentru ca a stiut unde este locul fiecaruia.

piesa lui shakespeare e grea. multe metafore ascunse dupa giumbuşlucuri. multe cugetari grele, multe adevaruri existentiale, toate ascunse bine dupa glume si glumite. ar fi fost un text greu pentru niste studenti. dar au stiut sa se joace atat de bine cu textul, incat nu au ignorat adevarurile ascunse in text, dar nici nu le'au subliniat deranjant de strident.

toata sala i'a iubit, mai putin doi-trei insi care au plecat la pauza. si sala i'a aplaudat frenetic la sfarsit. si nu am putut sa nu ma bucur cu si pentru ei cand le simteam inimile cat un purice de emotia unei reusite, unei munci implinite, unui mesaj bine transmis.

cel mai mult am iubit la ei prospetimea. bucuria de a juca si a se juca: cu ei, cu textul, cu noi, cu viata, cu darul lor, cu sansa de a fi studenti la facultatea respectiva. au adus un suflu nou si viu pe scena in fata unui public iesean obisnuit cu actori "inradacinati", mereu aceeasi, prafuiti. si publicul a fost receptiv, in mare parte. au fost tineri si frumosi. si nu aveai cum sa nu te indragostesti de ei si de viata nebuna care le curgea prin vene. tineretea le'a permis sa faca cate nebunii [justificate, nu gratuite!] au vrut ei.. si i'am simtit nepangariti de "sistem". macar daca ar ramane asa..

m'am tot chinuit sa estimez ce an erau.. si am avut intuitie buna. cu un google mi'am lamurit dilema. anul 3, cum banuiam.. unatc'ul se pare ca scoate generatii de aur pe banda; dupa cea de anul trecut vine asta de acum care sper sa am dreptate si sa fie tot la fel de buna, macar.

am ras cu pofta, nu am putut sa imi indes lacrima inapoi, am aplaudat sincer si am plecat spre casa cu zambetul tamp si sufletul plin de bucuria de a face parte din oamenii de teatru. si pentru asta, ii respect.

[problema e ca nu stiu ce distributie a fost la iasi, pentru ca se joaca cu doua distributii, si nu sunt sigura ca erau anul 3 si sunt cei despre care am gasit info pe nemarginitul internet..]

balcanicul

2008-05-12T11:49:00.004+03:00

carliontat, cel mai frumos zambet, maini divine, suflet sensibil, conectat la simtirea colectiva a balcanicilor, artist in adevaratul sens al cuvantului. are 58 de ani [pe care nu ii arata!] si m'am indragostit de el, live. este vorba despre goran bregovic.

concert in aer liber la iasi, cu ocazia sarbatoririi a 600 de ani de atestare. unul dintre cele mai mari nume care vine sa concerteze la iasi, in peisajul arhi-saturat de eternul concert iris [nu ca nu mi'ar placea, dar deja stiu pe de rost cum decurge un concert de'al lor]. muzica lui bregovic merge cel mai bine la petreceri [nunti si inmormantari, cum ne'a amintit chiar el] cu vodca si lume multa cu chef de dans nebun. la ce sa te astepti cand un astfel de artist vine in mijlocul moldovenilor despre care se zice ca sunt cei mai mari petrecareti? la voie buna si distractie. dar nimic exgerat. de ce? pentru ca, inca o data, m'am convins ca iesenii sunt cel mai prost public de concert. retinuti si timizi, nu se manifesta aproape deloc. ce ii opreste sa dea frau liber exteriorizarii, inca nu am inteles. dar asta nu inseamna ca, desi sunt singura sau printre putinii care o fac, nu incep sa tip si sa dansez ca o apucata. ca doar e goran bregovic!

glumele lui in engleza tip iliescu ne'a inveselit si mai tare. dupa ce ca e frumos, mai are si simtul umorului, si inca unul apropiat de al nostru. e omul complet si perfect pentru o trezire la bucuria vietii, ca sa fiu poetica. kalasnjikov, melodia pe care o stiam cu totii dupa nume si pe care toata multimea o astepta nerabdatoare a fost cireasa de pe tort si, evident, a venit la sfarsit. atunci, pana si cel mai timid iesean s'a dezlantuit si a topait, in ritmul horei sau intr'unul propriu si fara logica.

filmarea e de calitate, noi eram undeva mai in dreapta celui care filmeaza, intr'o hora cum stiu numai brailenii, galatenii si vrancenii sa faca.

deci, la atacheeee!!!

intoarcerea la simplitate

2008-05-12T10:12:00.006+03:00

[poza din spectacolul "plaja", r. radu afrim]

o zi fara net inseamna multe.
inseamna ca ajungi sa fii constient de cat de mult depinde viata ta de aceasta inventie, aparent benigna si inocenta; inseamna mai mult timp pentru socializare, pentru legare de relatii din ce in ce mai trainice si pline de sens; inseamna o zi fara tabieturi dependente de internet; inseamna un sentiment de neputinta si de cautare de solutii prin care sa iti demonstrezi tie si celorlalti ca poti face atatea lucruri pe care le-ai dorit de mult in timpul pe care il ai la dispozitie, asa, deodata; inseamna mult timp cu tine si gandurile tale, in culori din ce in ce mai inchise, pe masura ce trece timpul intr-un ritm de melc bolnav.

eu am avut 2 astfel de zile, si zile de week-end pe deasupra. 2 zile in care gandurile si sentimentele mele si-au schimbat de atatea ori culoarea incat ma suspectez de o oarecare instabilitate psihica/emotionala. zile in care am rememorat ultimii ani, cu bune si cu rele, cu ce au avut ei mai frumos si mai urat. zile in care mi-am retrasat parcursul ca sa inteleg mai bine cine sunt si cum am ajuns ce sunt. lucrurile astea se fac de obicei la trecerea de la un an la altul, dar, pana la urma, nu trebuie sa se intample la fel pentru toata lumea, nu trebuie sa urmarim acelasi tipar.

rememorarea m-a dus cu gandul la schimbari, la situatii (im)posibile pe care poate le-as fi dorit in locul celor de acum. m-a dus cu gandul la tot felul de scenarii, m-am plimbat cu gandul prin toata lumea, insotita de protagonisti doriti, dar innabusiti sau indisponibili. am retrait marile mele fericiri si asta m-a facut sa ma gandesc daca ceea ce am acum este autentic sau doar ma fortez sa ii dau o cat mai stridenta autenticitate. am intors situatiile, sentimentele, dorintele ascunse sau rostite, intamplarile, nuantele pe toate partile, le-am analizat si disecat. si la sfarsitul zilei am obosit si am renuntat sa mai analizez totul. pentru ca jumatate din efort a fost in van.

raspunsurile la care am ajuns le stiam deja, demult, cu mult inainte de a ramane numai eu si gandurile mele si tot timpul din lume. nu are rost sa mai caut atatea justificari, totul a fost firesc, nimic din ceea ce am facut nu a fost nejustificat, deci nici gresit, toate s-au nascut una din alta si m-au modelat pe mine aducandu-ma in locul in care stau astazi, privind totul cat mai de sus. dau vina doar pe un week-end lung si diferit de cele de pana acum, pe timpul care s-a incapatanat sa treaca mai incet decat melcul, pe anxietatea pre-sesiune.

pana la urma, era nevoie si de un astfel de sfarsit de saptamana.. ca sa imi confirm inca o data ca nu as vrea sa fi facut alte alegeri. pentru ca pana la urma, la sfarsitul zilei, nu conteaza cat ai gandit si proiectat scenarii in lipsa de altceva mai bun de facut, ci conteaza ca stii in bratele cui vrei sa adormi pentru ca te face sa te simti in siguranta si pentru ca bratele lui puternice sunt cele mai delicate numai atunci cand tu esti obiectul grijei lor..

si certitudinea gasita dupa atatea rataciri si cautari are un gust al naibii de dulce, pe care, sincer, nu am de gand sa il pierd.

ecuatii matematice ep.1 - plusul

2008-04-28T22:27:00.006+03:00

imi place ca incepe sa imi placa din ce in ce mai mult micile intamplari/chestiute dintre noi doi.. care pentru lume nu exista, dar pentru noi inseamna lumea..

imi place cand cobor din masina si imi deschizi usa, ca unei adevarate lady.. ma simt deodata transpusa undeva in anii apusi si asta imi da un aer de elegenta care nu imi sta rau.
imi place cand imi cumperi tigarile mele preferate, tu stiind dinainte ca am nevoie si stiind ca alt fel de tutun decat acela nu suporta plamanul meu mofturos..
imi place cand ne tinem de mana in timp ce tu conduci. e parca un moment ancestral: undeva tarziu in noapte, dupa ce am epuizat lumea de efervescenta, dupa ce ne rupem de cotidian, undeva in noapte ziceam, doi oameni reiau acelasi drum care niciodata nu curge la fel. si in strangerea aia de mana e si un fel de promisiune. ca maine vei fi acolo sa imi incalzesti mana iar eu voi fi fix langa tine, sa te inseninez.
imi place cand o privire zice mai multe decat o mie de vorbe, chiar acolo, in mijlocul oamenilor galagiosi. privirea noastra e cu atat mai intensa cu cat ne adancim tot mai mult in ignorarea celor din jur.
imi place cand ma chinui, gadili, ciupesti si tot arsenalul. nu o sa recunosc niciodata asta, pentru ca imi da motiv sa ma matesc si sa ma alint, asa cum iti place tie. si imi da motiv ca apoi sa fac pe suparata si sa trebuiasca sa fiu impacata cu un pret ridicat de dulce. si imi place pentru ca asa ma simt mica si firava si fragila. si asta ma face sa vreau sa fii mereu in preajma mea. ca sa ma simt in siguranta.
imi place cand imi pui tot felul de nume ciudat de haioase. si imi place sa iti caut si eu unul care sa ramana in povestile pe care le vom spune peste ani si ani.
imi place ca stii ca prefer o lingurita proaspata si adanca de dimineata, in schimbul a orice altceva. asta este inceputul de dimineata perfect care ma trezeste si ma binedispune.
imi place ca avem o poveste ca in telenovele. lunga si incurcata. si frumoasa. de care vom fi mandri mereu.
imi place cand facem planuri, imaginare de cele mai multe ori, pentru viitorul foarte indepartat. pentru ca imi da stabilitate. si ma simt in siguranta. si mi-ar placea sa cred ca avem sanse sa ajungem sa le realizam.
imi place cand nu ma mai intereseaza de nici un altul. ca m-am lasat de vechile obiceiuri ca sa scot la iveala altele noi. imi place mai ales ca acum sunt in stare sa zic "nu".
imi place cand esti copil mic si bleg si ai nevoie de cineva care sa iti atraga atentia si sa iti aminteasca drumul cel bun, sa te ia de mana si sa te aduca pe el.
imi place cand in deciziile foarte importante am si eu ceva de zis, dar mai ales cand chiar si pentru cele mai mici schimbari ai nevoie de ajutor.
imi place cand ma supar pentru tot felul de prostii. si tu stii care e pretul care trebuie platit. si nu ti-e frica sa o faci, imi place mai ales cand o faci cu pofta. atunci ma simt mai importanta decat neil armstrong cand a coborat pe luna.
imi place cand imi amintesc de trecuturile mele, povesti de toate felurile, si cand nu as da nici in ruptul capului ce am acum pe ceea ce am avut si as mai putea avea.
imi place cand inca mai sunt persoane mirate de povestea noastra si de tot ce tine de noi.
imi place mai ales cand inca se mai crede despre noi ca suntem la inceput, judecand dupa pofta pe care o avem unul pentru altul. pe care vom avea grija sa o tinem mereu vie.
imi place cand stau degeaba si ma gandesc la viitoare cu tot felul de decoruri si intamplari. in care iti castigi rolul principal mereu.
imi place cand mama e mandra de mine, intr-un final. pentru ca sunt si eu normala, in cele din urma. si mi-a venit mintea la cap, mai tarziu decat altii, cum ar zice ea.

imi plac atatea chestii despre noi doi, ca mi'e frica sa ma mai gandesc la ele.. pentru ca nu vreau sa le alung cu gandul, sa le manjesc cumva de nenoroc sau sa atrag esecul asupra lor.. asa ca mai bine ma potolesc.. si ma bucur de ele in liniste, impartind o chicoteala cu tine..

bineinteles ca urmeaza si o lista cu minusuri.. ca asa e sanatos.. nu are cum sa fie ceva perfect. sa tina prea mult mini-fericirea.. m-am convins inca o data de asta.
astazi sunt prea acra ca sa scriu.. nu vreau sa ma arunc cu capul inainte in diagnosticuri pripite.. oricat de dezamagita as fi..
sa speram la zile mai bune..

da'i inainte cu rasul

2008-04-19T09:54:00.006+03:00

toata lumea sufera de cate o tulburare in timpul somnului. iau exemplul cel mai apropiat, la noi in camera, din 5 fete nici una nu are un somn perfect, fiecare "sufera" de cate ceva. eu sunt fata care rade. da, rad in timpul somnului. cateodata gingas, de parca flirtez cu zburatorul, cateodata rad in hohote de parca mi s-ar spune un banc criminal de bun. initial nu am bagat in seama, gandindu-ma ca este ceva trecator si nu are rost sa ma gandesc. dar cand ajungi sa te trezesti in timpul noptii din cauza propriului ras, e ceva mai mult decat atat. m-am pus pe ganduri, pe cautat, pe cercetat. rezultalele nu m-au lamurit prea tare. adica "cercetatorii" nu explica prea multe [poate suntem putini cei care suferim de "boala" asta] si cele 2 cuvinte pe care le dau ar trebui sa ma linisteasca, cica e de bine, cica sunt sanatoasa si fericita, cica e semn ca reusesc in toate.. partea cu copilaria nefericita nu o bag in seama, pentru ca am avut o copilarie perfect de fericita. iar incredere in fortele proprii am, slava domnului, altfel nu as fi ajuns aici. si mai ales ca niciodata nu se rade de mine in visul meu [ca doar e al meu!], eu sunt cea care se strica de ras [nu stiu ca va zic exact din ce cauze, foarte rar tin minte ce m'a facut sa rad].

prin urmare, nu imi ramane decat sa ma gandesc cum ca sunt un om fericit. de la obiceiul de a desena soarele pe tabla in fiecare dimineata [in timpul liceului], la rasul meu colorat care nu e sfios si cu care te intalnesti de [prea] multe ori pe zi, pana la rasul meu din timpul somnului se intregeste un tablou al mirelei asa cum este ea in esenta: un om fericit, multumit de sine insusi, care lucreaza la a-si face viata [si a celorlalti] din ce in ce mai buna. lasand la o parte zilele/perioadele cand ma complic si ma mai deprim si eu, ca omul.

va pupa razand imaginea perfecta a veseliei [pot sa va si molipsesc, daca aveti nevoie]

"Rasul in somn

Conform lui Freud, rasul in timpul somnului e semn al orgasmului. Si rasul si orgasmul sunt necesare organismului pentru a se elibera de tensiune, amandoua inseamna placere.

Teoriile legate de ras in timpul somnului sunt de acord in privinta visului in care cineva te ia in ras, chiar daca o exprima in moduri diferite. Astfel, acest vis arata conflicte nerezolvate in copilarie sau neincredere in propriile forte.

In interpretarea populara, a visa ca razi inseamna reusita in ce ti-ai propus." (http://www.femeia.ro/horoscop/dictionar-de-vise/)

obsesii [part3]

2008-04-16T09:27:00.007+03:00

[john galliano]
[oscar de la renta]
[rodarte]
[karl lagerfeld]

e peste tot. multi stiu despre cine este vorba, majoritatea ii stiu doar chipul [care a invadat toate podiumurile, revistele etc.] este vorba despre agyness deyn.. noua kate moss, cum i se mai spune. fotomodelul care a cunoscut o ascensiune rapida. imagine a burberry si giorgio armani, mai nou. cameleonica in toata puterea cuvantului, putand trece de la nonconformismul specific colectiilor anna sui la rafinamentul si feminitatea dior sau versace. de altfel, respira nonconformism prin toti porii, si asta o face sa fie vanata de mai toti designerii [dior, house of holland, anna sui, michael kors, karl lagerfeld, stella mccartney, john galliano, oscar de la renta, jean paul gaultier etc.] desi ascensiunea asta rapida ar fi imbatat orice fotomodel avid dupa faima [mai ales in epoca actuala cand putine sunt fotomodelele icon, asa cum se intampla in anii '90, in epoca de aur "linda evanghelista, naomi campbell, cindy crawford"], ea a ramas cu capul pe umeri si continua sa faca ce facea si pana a deveni "must have'ul" tuturor care au de'a face cu moda [cheltuie milioanele de lire sterline castigate atat de rapid pe bicleta pe care si-o dorea inca din copilarie]. personal, o gasesc extrem de ciudata. dar m'am indragostit de ciudatenia ei. daca ar fi sa imi doresc ceva din stilul ei, ar fi tupeul. tupeul de a fi eu, de a fi ciudata, de a fi "contra-curentului". daca va ajunge sau nu noua kate moss, ramane de vazut. are sanse mari. fiti cu ochii pe ea.

draga de ea

2008-04-15T09:25:00.001+03:00

trashy amy winehouse.. album nou mai deprimat si mai trashy decat primul.. dragoste la prima ascultare.. [pentru a doua oara, in cazul cuplului eu-amy].. enjoy..

neinteresant

2008-04-12T13:02:00.006+03:00

da, stiu ca am devent o neinteresanta.. eu si marile mele probleme existentiale.. stiu ca nu intereseaza pe nimeni ce probleme imi ridic eu.. stiu ca sunt patetica daca stai si te uiti la mine cum ma macin si ma framant. stiu ca o preferati pe mirela care tine la bautura si e mereu pusa pe distractie. mirela care nu refuza niciodata o mare super-petrecere. mirela care respira in cluburi beat'urile cele mai cool. mirela care rade non stop fara motiv pentru ca asa ii sta bine [de cate ori nu am auzit cuvintele magice "tu esti frumoasa/interesanta/samd atunci cand razi]. mirela care e fitoasa si superficiala dar care te rogi sa aiba farama de profunzime pe care o intuiesti, dar nu prea ai vrea sa o stii acolo cu certitudine. mirela care te binedispune cu glumele ei tampite si cu sfaturile ei roz.

stiti, curvele se mai satura si ele de meseria lor. si la un moment dat incearca sa creada ca pot fi oameni normali, cu vieti normale. uneori cred ca au dreptul sa nu mai faca totul pentru altii si sa aibe grija macar pentru o fractiune de secunda de sufletul lor faramitat. si normal ca nu se pot descurca singure in tot demersul lor de redevenire. dar ce bine trebuie sa se simta atunci descopera ca sunt singure [singuratate cosmica, asa cum frumos zicea cineva, odata].. cand descopera ca toti cei carora le-au turnat sufletul lor, asa botit cum este el, intre cearsafuri pangarite au decis ca nu gasesc nici un motiv sa intoarca favorul. si cred ca se simt goale. dupa o viata intreaga de goliciune trupeasca, se descopera goale pe dianuntru..

stiu perfect ca nimeni nu vrea in preajma lui un om preocupat de cacaturi de dileme redundante. nimeni nu vrea sa fie in preajma unui om care cere muteste un ajutor disperat. e prea complicat si risti sa devii indispensabil. si atunci e mai usor sa te retragi, sa privesti frumos descompunerea treptata. fiecare pentru el, cea mai sigura metoda de autoconservare.

si atunci?.. tin frumos totul pentru mine, ma inchid in mine ca viermele intr-un cocon si ma mai gandesc daca ies de aici, mai devreme sau mai tarziu..

[p.s. nu, nu sufar de sindromul de curva, nu ma autoflagelez, nu imi plang de mila. daca e sa fiu o curva, sunt una sentimentala]

necuvinte

2008-04-10T11:21:00.002+03:00

astazi nu imi gasesc cuvintele.. e prea furtuna pe dinauntru si nu reusesc sa prind cuvintele cu plasa, asa cum imi inchipui ca se prind fluturii.. asa ca nu pot face decat sa astept un moment de domolire.. si sa mai postez [in ordine deloc aleatorie] piesele care zilele astea ma obsedeaza.. suedeza [da, i have a thing for sweedish music :D] lykke li.. enjoy..

aniversare

2008-04-08T20:28:00.003+03:00

un an d zile.. e putin cand ma gandesc la cate lucruri am facut in anul asta.. dar e mult cand ma gandesc la Acel lucru..

si mi se face frica... cu fiecare zi care trece.. care ma aduce tot mai aproape de implinirea anului.. frica de ceea ce am devenit intre timp, de ceea ce ai devent tu.. de ceea ce am devenit amandoi.. e frumos cat de civilizati putem fi.. si cum ne putem comporta intr-o astfel de situatie.. dar mi-e frica sa nu fim ipocriti.. prefacandu-ne ca suntem maturi si ca e normal si ca e atat de natural cursul lucrurilor.. cand poate realitatea este alta dar o ascundem de noi insine si unul de altul..

sunt nostalgica, dar descopar o fata noua a acestei nostalgii.. e ciudat cat de nestratornici suntem.. noi oamenii in general.. eu ca exponent.. acum un an de zile stateam pe un balcon si imi impartaseam viziunile profetice cu un om special.. si in mintea mea eram cuplul primordial.. cu tine.. ma vedeam trecand cu tine prin toate etapele naturale ale vietii.. pana si batranetea intra in schema..

acum.. s-a schimbat toata imaginea asta.. vreau tot ce vroiam si pana acum.. numai ca nu mai esti tu.. e el.. si asta nu ma face neaparat trista.. doar ca ma trec fiori.. si e ciudat.. dar invat sa traiesc si cu sentimentul asta.. si asa apare rar.. de cele mai multe ori reusesc sa il innabusesc..

ar fi fost frumos.. dar asta e viata.. nu intotdeauna avem ce vrem si nu intotdeauna ne face bine ce vrem.. si neavandu-l.. crestem si ne formam.. uite si teoria cu care te-am cucerit..

nu tin minte aniversarile niciodata.. asta stie toata lumea.. eu uit aniversarile.. dar pe asta.. o visez.. adica.. nici daca as vrea nu as putea s o uit.. ar trebui sa insemne ceva, ma gandesc.. cel putin ca esti o parte importanta din viata mea.. la care nu vreau sa renunt..

incerc sa nu dau prea multa importanta marii aniversari ca sa nu imi pun prea mare presiune pe umerii mici si goi.. si pentru ca sunt o persoana slaba si trebuie sa ma menajez..

uitadu-ma inapoi.. am crescut intr-un an cat altii in 10..

medical

2008-04-02T13:37:00.004+03:00

unele rani nu se vindeca niciodata.. degeaba ne chinuim sa le inchidem, sa le ascundem, sa le vindecam.. plasturii nu folosesc la nimic, medicamentele sunt ineficiente si orice alta metoda la care apelam disperati nu da nici un rezultat..

mai bine invatam sa traim cu ele, sa invatam ca fac parte din noi si nu vor disparea niciodata. vor fi mereu acolo. ca sa ne aduca aminte de ceea ce am fost odata. nebuni fara minte, exponenti vii ai "carpe diem"..

cateodata rana se face simtita, mai sangereaza, mai ustura, mai doare. dar nu e minunata durerea asta care te face sa te simti viu si plin de povesti, plin de altii?..

cateodata o uram si ne uram ca am fost in stare sa o facem.. e ca revolta impotriva celor care ne-au facut.. si e naiva si simpatica revolta asta..

cel mai sanatos ar fi sa o acceptam, dar suntem oameni si ne place sa avem obiceiuri nesanatoase, care ne fac rau. si atunci ne chinuim si rasputeri sa scapam de ea.. dar nu facem decat sa o adancim.. si sa o expunem in fata tuturor ca sa o poata studia si cataloga.. si apoi arata cu degetul..

eu invat sa o accept pe a mea, invat sa traiesc cu ea. pentru ca stiu ca nu are de gand sa se vindece.. si poate nici eu nu am chef scap de ea, deocamdata.

romanta raspunsului mut

2008-03-27T12:44:00.002+02:00

romanta raspunsului mut

ion minulescu

ce vad!...
e-adevarat?..
tu esti?..
cum?
n-ai murit?..
tot mai traiesti?..
pendula care te-ai oprit din mers,
incerci acum sa mergi in sens invers?..

hai!.. spune-mi..
spune-mi tot ce stii..
sa-mi spui chiar si minciuni..
sa-mi spui
ce n-ai spus nimanui -
nici celor morti,
nici celor vii..

ce victime ai mai facut
din clipa-n care urma ti-am pierdut?..
ce vrajitoare te-a trecut prin foc
si-a reusit sa-ti puna inima la loc?..
si care-anume sfant din calendar
te-a sfatuit sa te-ntalnesti cu mine iar?..

de ce zambesti?
e-adevarat?..
te-ai razgandit?..
ne-am impacat?..
iar ne iubim?..
sau, poate si-azi ne regasim
aceiasi vechi dusmani?..
dar tu mai stii dupa cati ani?..

eu te-am iertat de mult!..
dar tu?..
raspunde-mi "da"..
raspunde-mi "nu"
totuna mi-e!
stii tu de ce -
la tine "nu" si "da" nu sunt
decat aceleasi vorbe-n vant!..

de ce te temi?
de ce-ti ascunzi
in palme ochii tai rotunzi?..
de ce-ti aprinzi ca un semnal
de foc bengal
obrajii tai de portelan
si inima de caliban?..

raspunde-mi!..
vreau sa stiu si eu,
de ce-ai venit?..
de dragul meu?
sau, poate, n-ai venit decat
sa-mi torni, ca si-n trecut, pe gat
un paharel de coniac,
ca eu sa tac,
iar tu sa tipi,
si sa dispari, apoi, suspect,
cu voluptatea unei bombe de efect!..

ce zici?
asa e c-am ghicit?
de ce-ai venit?..
de ce te-ncrunti si nu-mi raspunzi?..
ce nou secret imi mai ascunzi?..
de ce scrasnesti din dinti
si taci?..
hai!.. spune-mi, ce-ai de gand sa faci?
deschide-ti gura - mii de draci! -
si lasa-ma sa-ti mai sarut..
nu gura..
ci raspunsul mut!..

[ din seria recuceririi repertoriului.. prima mea iubire..]

prematuritate

2008-03-27T09:58:00.006+02:00

sunt un avorton care s-a incapatanat sa iasa din pantecul mamei unde ii era cald si bine si sa infrunte viata despre care stia doar povesti. m-am grabit sa ma nasc. am tras cu mainile si cu picioarele si nu mi-a pasat ca trupul pe care il las in urma va fi ranit.

acum, cand incep sa ma departez de trupul sangerand si slabit din care am iesit, imi dau seama ca inca mai sunt prinsa de el.. prin cordonul ombilical. atat de tare m-am grabit, ca am uitat de el. m-a pacalit, m-a lasat se cred ca sunt perfect libera, cand eu inca depindeam de el pentru functiile cele mai vitale. o sa imi fac curaj, si ca un copil salbatic si rebel ce sunt, o sa apuc cordonul si o sa il sfasii cu dintii. ca sa ma eliberez. ca sa nu mai primesc ganduri si stari si tot ceea ce imi dai tu.

mi-e frica.. tuturor ne este frica.. suntem oameni, e normal. mi-e frica sa nu fi apucat pe un drum fara intoarcere, pe care nu o sa il pot abandona oricand voi dori. dar, mai bine de atat nu puteam face. e cel mai bun lucru pe care l-as fi putut face. e superlativul la care putea ajunge un muribund si este cu atat mai valoros cu cat i-a dat sansa sa spere din nou.

pana imi voi face curaj sa sfasai hidosul organ dintre mine si trupul impotriva caruia ma revolt, zac aici, ghemuita, cu milioane de imagini in cap si milioane de regrete in suflet, si milioane de planuri diabolice de a scapa de trupul pe care incerc sa il las in urma..

love is in the air

2008-03-26T14:26:00.002+02:00

dimineata devreme, cand stau la geam, fumez o tigara buna, beau o cafea asa cum imi place mie, privesc cum misuna oamenii sub fereastra mea si pasarelele in copacii din fata mea, ma alint sub razele timide ale soarelui care prinde din ce in ce mai mult curaj, ma las mangaita de adierea blanda a vantului, in acel moment de maxima excitabilitate ale simturilor, eu ma simt norocoasa. norocoasa ca sunt cine sunt. norocoasa ca am ce am. si da, imi iubesc viata! :)

in lipsa ta

2008-03-25T19:12:00.003+02:00

in lipsa ta.. eu ma indragostesc.. de tine, fara indoiala..

ma uimesc si eu cum pot ramane prinsa in joc.. prin micile sau marile istorii pe care le avem impreuna, prin haioasele franturi de ganduri trimise din cand in cand, prin micile sau marile nemultumiri impartasite si inlocuite cu impliniri, prin multasteptatul sms de noapte buna.. prin atatea si atatea siretlicuri cu care (ne) pacalim nesansa..

ma uimesc cum nu imi mai fuge mintea in alta parte, cum nu mai sunt distrasa de "interventii" din exterior.. desi pana acum era ceva perfect natural, care facea parte din sistem..

ma uimesc cum cu fiecare zice ce trece imi dau seama ca mi-am gasit poienita linistita de unde pot sorbi in tihna o gura de apa racoritoare stand tolanita la soare.

ma uimesc cum primul gand de dimineata [pe langa vechiul meu obicei de a'mi aluneca privirea pe corpul meu fraged, sub razele proaspete ale soarelui] este "buna dimineata, iubitul meu!".. si cum pana spre sfarsitul zilei, sentimentul ce insoteste acest gand se amplifica pana ma duce la neputinta de a respira si de a'mi potoli golul/fluturii din stomac..

oricum, am ajuns la concluzia ca asta am un blestem care zace deasupra mea. nu o sa pot niciodata sa ma bucur pe deplin de iubirea pe care o merit si care mi se ofera. pentru ca am fost fiica risipitoare si nu am stiut sa ascult sfatul parintesc al tatalui care nu vroia sa isi mai vada fiica suferind, trebuie sa platesc scump. prin a'mi duce existenta in singuratate, in lipsa celor care ma iubesc, dar nu imi pot fi aproape intotdeauna. si poate ar trebui sa ma simt o invingatoare, dar departe de mine un astfel de sentiment.. mai ales cand zilele se incapataneaza sa fie al dracului de nesuferite.

si totusi, imi gasesc puterea in ceea ce stiu ca primesc daca am rabdare. exact ca un copil mic caruia i'a fost promisa bomboana si care trebuie sa se demonstreze vrednic de ea.

timpul trece.. istoriile se aduna.. si bombonicile la fel.. iar bombonica "zeita" va guverna curand deasupra mea.

goldoni, my love

2008-03-24T21:26:00.006+02:00

mi s'a deschis apetitul pentru goldoni, din nou.. am o pofta nebuna sa aprofundez autorul cu care ma voi "lupta" la anu', cand imi voi face licenta. autor fascinant, prea desptept pentru epoca lui, cu un incredibil simt al reformei felului in care se facea teatrul.. m'a fascinat acum 3 ani cand l'am citit prima oara.. si acu, ma prinde din nou in universul lui.. deci o vreme o sa ma cufund in universul goldonian.. revin pentru impresii :D

cantece de dor si jale

2008-03-22T18:42:00.003+02:00

astazi, doua sugestii muzicale..

mai intai, death cab for cutie - a lack of colour.. suav cantec.. ca o ploaie rece, in timpul verii.. care te prinde pe neasteptate si te face sa fii sincer si inocent..

si a doua piesa de astazi este a lui avril.. a carei fata nu am suportat-o niciodata.. dar piesa asta m-a cucerit.. cu versurile si cu clipul.. la partea cu mosulica.. is terminata..

egoism

2008-03-21T19:39:00.006+02:00

ma simt singura.. crunt de singura.. desi sunt inconjurata de atatia oameni. mai ales cand oamenii mei sunt departe. si mai ales cand oamenii mei nu au timp. asa cum nici eu nu am timp pentru ei, uneori. sunt momente cand nu ne mai sincronizam. probabil si ei se simt singuri, asa cum ma simt eu acum. si probabil si ei mi-ar reprosa, asa cum fac eu acum, ca nu am fost acolo.

si totusi.. eu nu eram asa. eu nu ma inchideam in mine. eu zambeam mereu pentru ca ma bucuram de tot. si plangeam cam des, dar mereu din prostii. acum zambesc rar, de cele mai multe ori pentru lucruri marunte si plang des pentru lucruri prea mari. eu nu imi inchideam telefonul, pentru ca simteam ca nu am pe cine suna si cine ma suna. eu nu imi inchideam orice cale de comunicare. eu nu imi inchideam inima.

simt mai puternic ca niciodata sentimentul de me, myself and i. si doare..

eu stiu totusi ca am oameni care ma iubesc. cu care ma voi sincroniza din nou. si stiu ca il am si pe el, prins printre lucrurile cotidiene, care va lasa totul si intr-o nebunie de-o secunda va fi acolo unde vreau eu, cand vreau eu.

eu stiu ca am vorbit numai despre mine si am gandit numai despre mine in ultimele zile. si stiu ca asta este cea mai buna dovada de egoism. dar eu.. am obosit.. in goana dupa cele lumesti. eu am nevoie de o doza buna de iubire, sub forma de infuzie, injectie, pastila, orice.. eu am nevoie sa ma simt in centrul lumii tale si ale lor, din nou..

eu, asa cum facem odata, termin prin a simti din nou speranta si optimismul.. deci, nu e totul pierdut..

l'esclusa

2008-03-20T20:23:00.003+02:00

sunt putine marile bucurii pe care mi le ofera faculatea asta [si nu e vorba ca nu se face carte, se face, dar evenimentele in afara tiparului clasic de studiere sunt putine].. de aceea veti intelege de ce sunt atat de entuziasmata incat sa postez pe blog despre asta.

intr-o sala infernal de friguroasa, care aduce mai degraba a sala de tortura sau camera unui ospiciu [antifonarea specifica], sala [cu care m-am mai intalnit doar de vreo 2 ori, din pacate] destinata intalnirilor care nu se incadreaza in tiparul normal al cursurilor zilnice, am avut sansa sa particip la o minunata intalnire cu un jucaus actor, Luciano D'Amico, actor despre care nu stiu sa spun mai nimic [dar ma voi documenta].. desi intalnirea incepuse cu promisiunea de a ne plictisi, a devenit rapid o intalnire amicala, intima unde parca toti eram prezenti pentru a ne explica unii altora jocul de-a cuvintele si de-a mastile. m-a cucerit de la primul cuvant. avand ceva din arlechin, ubicuul actor m-a fascinat prin naturaletea si pofta lui de viata. si totul a durat 15 minute, cat a dat viata unor foi din l'Esculsa de L.Pirandello [scriitorul meu italian de suflet].. daca il vedeam pe scena, prins in tot jocul care il prinde atat de bine, eram cucerita total.

intalnirea noastra a luat apoi o alta forma. am vizionat: teatru inregistrat [care nu m-a impresionat niciodata, pentru ca isi pierde din autenticitatea si trairile imediate specifice teatrului, dar nici nu castiga nimic cinematografic]..

ea, interpreta Martei [urmeaza sa ma documentez serios, am zis:D] m-a dezamagit initial. deja ma vedeam atacand-o, cu mandria ca noi suntem de mii de ori mai buni. dar cat de bine si-a gandit jocul.. a pornit de la femeiea neinsemnata a Siciliei, pe care nu dai doi bani, de care nu iti pasa ce gandeste, pentru ca este o oarecare intr-o multime de atatea altele asemenea ei, si incet incet si-a construit devenirea, demonstratia ca Marta este valoroasa, cum sunt probabil atatea altele, numai ca nu au sansa de a-si demonstra universurile. M-a cucerit, a stiut cum sa isi foloseasca vocea, figura, mainile, tot corpul, si [mai ales] sufletul, dezvaluindu-se putin cate putin si facandu-ne sa ne simtim vinovati pentru vina pe care i-am pus-o pe umeri; demonstrandu-ne ca Marta e puternica si mai vie ca oricine altcineva.

tot spectacolul gandit foarte bine. ca o rememorare, cu secvente cinematografice care se deruleaza in mintea Martei si pe scena, intr-un rimt nebun, facandu-ne sa simtim o parte din "procesele" la care protagonista fusese supusa. scenografia este una ingenioasa, dar nu de dragul de a impresiona [riscand sa puna piedici intregului spectacol], ci ajutandu-l, nimic nefiind acolo degeaba, ci pentru a spune o parte din poveste.

m-am lasat dusa de val.. de valul cu care m-au cucerit simpaticii italieni. si am scris totul intr-o rasuflare, cu mainile inghetate si respiratia taiata..

totusi.. am o nemultumire.. oricat de mult mi-ar placea Pirandello, in romana ar suna mai bine.. uneori aveam impresia ca sunt patetici, dar multi dintre actori greseau doar prin a fi italieni.. mi-ar placea sa vad spectacolul asta in romana, cu ai nostri.. pentru ca, in fond, suntem la fel de buni in a crea spectacole ca si ei, poate si mai buni. numai ca ne lipsesc curajul de a recunoaste ca stim sa facem teatru si mandria de a o arata.

oricum, capitolul nu este inchis. urmeaza discutii lungi, aprofundari.. deci, pentru cei dintre voi care sunteti interesati de subiect, fiti cu ochiul pe mine, pentru ca voi continua..

pentru mai multe detalii, aici este link-ul catre descrierea spectacolului..

[later on edit] arta cere sacrificii, intr-adevar.. =)) de la frigul comunistilor din facultate care dau caldura cu ratie mi se trage raceala cu care ma lupt acum.. dar a meritat :))

obsesii [part2]

2008-03-19T12:42:00.003+02:00

si inca ceva.. noua mea obsesie.. muzica nordicilor.. mai nou, cea a olandezilor de la aka the junkies.. inca ma chinui sa traduc versurile.. pana acum stiu ca iepurasul trebuie sa topaie si sa se legene.. oricum, am un feeling ca e ceva pornografic la mijloc, dar e cu atat mai palpitant :)) ideea e ca piesa asta e obsedanta.. beat'ul si vocea iti intra in creier si nici noaptea nu mai scapi de ele.. dar e dragut, mititelul de el [iepurasul]..

enjoy..

mandrie

2008-03-19T12:36:00.002+02:00

is mandra.. ca avem asa un brand romanesc.. ca exista si la noi ceva asa de mare si valoros [daca tot e sa ne laudam cu ce avem si noi ca "ei"].. obiectul mandriei mele este SEPALA by Mihaela Glavan.. brand romanesc de incaltari si accesorii. cand o sa ma fac mare o sa fiu clienta fidela si o sa am card de v.i.p. :) pana atunci, ma documentez si visez..

pt cine e interesat, aici e link'ul catre edenul pantofilor..

ispravi

2008-03-12T10:35:00.005+02:00

dand un search pe google cu numele meu, inca de dimineata [pentru a afla cat de legata este viata mea de internet] am descoperit un articol mai vechi, de ceva ani [din 2005], publicat in ziarul "Obiectiv - Vocea Brailei".. si s'au trezit amintiri dragi.. si dor de oameni..

"Elevi de la "Murgoci" printre cei mai buni din Europa

Corporatia "Siemens" a organizat anul trecut un concurs destinat elevilor de liceu, "Join multimedia", la care au participat 55.000 de elevi din intregul continent european. Echipa de la Colegiul "Murgoci", formata din: Mirela Petre, Dan Gore, Catalin Ghinescu, Iulia Vargatu, Ionela Dutu si profesoara Florina Marin, a reusit sa se situeze intre primele 1.300 de echipe din Europa cu un proiect multimedia si a fost premiata.

Ei au avut de ales dintre patru teme: despre lumina, slujba de vis, despre cultura regionala si o zi in scoala mea. Cei cinci si-au ales ca tema "slujba de vis" pentru ca anul trecut erau in clasa a XI-a si trebuia sa se hotarasca ce cale aleg in viata, ce cariera isi doresc. Si-au facut un plan pentru urmatorii 20 de ani, si fiecare dintre ei si-a ales o slujba, diferita: actor, economist, medic, artist si advertiser. Apoi, si-au imaginat cum viata fiecaruia va fi influentata de celalalt, cum se vor ajuta reciproc in atingerea visului lor. Tot textul proiectului a fost scris la trecut, ca si cind cei 20 de ani deja trecusera. In proiect a fost prinsa si opinia profesorului, Florina Marin, scrisa tot la trecut, care a povestit cum si-a adaptat visul la realitate, cum dorinta sa de a deveni programator a ramas doar un vis si a ajuns profesor de informatica, meserie care acum, considera ca ii aduce mai multe satisfactii pentru ca asa isi ajuta elevii sa viseze. In cadrul acestui concurs mare s-au desfasurat si alte trei mai mici, in lunile martie, aprilie si mai, cu temele: cea mai haioasa poza a echipei, cel mai original buton de iesire dintr-un program si cea mai reusita coloana sonora. Au participat la toate aceste competitii, iar la cea mai reusita coloana sonora au reusit sa obtina locul II.

Anul acesta, cei cinci temerari vor sa participe din nou la acest concurs. Si-au ales tema "Oameni si locuri" in care vor prezenta Braila, atit vazuta din exterior, cit si din interior, "in special sentimente si oameni", dupa cum au spus cei cinci elevi. Practic, ei vor sa realizeze un ghid in care turistul sa poata gasi ceea ce in mod obisnuit nu poate descoperi in doar cele citeva zile cit sta in oras. (Cristina DOSULEANU)"

mai sus, piesa [dream.road.life - creatia lui cata] cu care am castigat premiul respectiv.enjoy..

eram tineri si frumosi!! :)

din cugetarile ilustrei mirela petre

2008-03-11T11:38:00.004+02:00

de multa vreme ma macina o dilema.. problema existentiala daca vreti.. careia nu o sa ii gasesc prea curand o concluzie.. o sa ajung la ea peste ani si ani. deocamdata nu pot decat sa caut variante, sa ma mut de la o solutie la alta.

si anume: actorul este valoros daca stie sa reproduca pe scena sentimentele sale, experienta sa proprie legata de subiectul respectiv sau daca stie sa creeze/inventeze personajul doar din imaginatia sa?

sunt tot felul de actori. actori cu memoria sufleteasca, cei care au o vasta experienta de viata si care stiu sa isi inmagazineze toate trairile si la momentul oportun sa le scoata la iveala, sa le prelucreze si sa i le imprumute personajului. mai sunt si aceia care nu se bazeaza deloc pe aceasta memorie [sau o fac intr'o masura prea mica]. acestia sunt arhitecti geniali: construiesc un personaj de la zero, in afara lor, sistematic, ingineresc, fara sa isi aduca in vreun fel expereinta personala in construirea personajului.

eu, ca viitoare actrita ce ma vreau, inclin deocamdata spre prima varianta. mi se pare mai credibil un personaj creat din tine. iti iei memoria, aduni toate trairile, sentimentele, starile pe care le'ai incercat intr'o situatie similara, le adaptezi istoriei personajului, le dai motivatie logica si adevar si creezi o persoana adevarata. iar rezultatul este autenticitatea. sa imaginezi o situatie si cum ar reactiona personajul in situatia respectiva mi se pare cumva deraiat de la linia adevarului. publicul poate simti ca este un rezultat al imaginatiei si nu te crede. ori acesta este scopul, ca publicul sa creada in tine. iar publicul nu poate fi mintit. si nu iarta.

ce te faci cand in memoria ta nu exista o inregistrare a unui asemenea eveniment? adaptezi o situatie similara, ceva care aduce a povestea pe care trebuie sa o spui. modifici pe ici pe colo datele problemei, schimbi personajele, locatia etc, dar pastrezi sentimentul.. oricum, cel mai important este sa iti creezi o astfel de memorie si sa ai grija sa devina una cat mai vasta. de aceea nu refuz orice experienta noua. si de aceea nu o sa incerc sa dau uitarii toate ipostazele in care m'am aflat. le memorez si le etichetez pentru a'mi putea folosi mai tarziu.

pana si actorii de commedia dell'arte cand au fost pusi de goldoni in situatia de a nu mai improviza si de a crea personaje pe baza unui text, a unei povesti stiute dinainte, pe baza unui dat, s'au dovedit a fi incapabili. pentru ca pana atunci se jucau in mare parte pe ei. geniul lor statea in talentul nativ si nu cel cultivat. de aceea mi se pare ca cel mai bine ar fi sa nu cazi in extreme, sa nu te joci pe tine pe scena tinand cont de ce esti tu in situatia respectiva, dar nici sa construiesti un personaj mecanic, fara sa ii dai ceva din tine.. undeva la mijloc se afla adevarul si acolo as vrea sa fiu. desi sunt multi actori ai extremelor, majoritatea ratand pariul cu pesonajul si publicul.

asta e solutia la care am ajuns pana acum. nu e una definitiva. si pentru a'mi modela opinia mi'am carat kilograme de carti in care sper sa pot gasi un raspuns. si ma vor ajuta si discutiile pe marginea acestui subiect. oricum, timpul ma va modela..

pana atunci, zic sa imi traiesc viata frumos sau urat, cum se va intampla, si sa nu arunc nimic in cutia neagra zavorata la care nu e voie sa umbli.. pentru ca totul va fi la un moment dat de un mare ajutor.

mici obsesii

2008-03-11T10:03:00.007+02:00

carmen vioreanu, clip din spectacolul "no one" [pe care nu l'am vazut inca, dar urmeaza :D] enjoy!

http://youtube.com/watch?v=BXzBPQ7mvAg

si un alt "cadou" muzical, de la carmen lidia vidu pentru mine.. si acum de la mine pentru voi.. pe mine deja ma obsedeaza piesa asta, asa ca avetsi grija :P enjoy!

later on edit.. obsesia s'a agravat.. cu un search pe google si cufundare intensa in universul celor de la the knife.. suedezi ciudati care nu isi arata niciodata fetele, acoperindu-le cu masti.. forma lor de protest.. exemplific cu un clip dintr'un concert..

pardon me while i dissolve myself.. :)

martisor

2008-03-01T11:38:00.001+02:00

un martisor cu fluieraturi pentu toata lumea! sa dam drumul la veselie!!

interdictie

2008-02-29T20:05:00.004+02:00

shhhhhh....

nu ai voie.. nu iti da voie.. nu comite din nou aceasta nebunie. ai mai fost acolo si stii cat de destructiv este. in ce hal te poate aduce. nu lasa sa ti darame micul castel de nisip ridicat timid pe pamant miscator. nu iti comite nebunia asta. nu ti'o vei ierta mai tarziu. daca te iubesti, mergi pe drumul asta pe care l'ai ales cu atata dificultate. nu lasa sa izbucneaca din nou furtuna de sentimente pe care cu greu ai potilit'o si inchis'o intr'un glob de cristal la care te mai uiti din cand in cand cu melancolie. de ce insisti sa il spargi si sa dezlantui din nou furia naturii? inchide'te din nou in cochilia aurita care ti'a fost daruita si invata sa o adori. asa e cel mai convenabil pentru toata lumea.

drum cu sens unic, nu ai voie sa intorci. ai interdictie. la simtit.

radiografie pseudo-muzicala

2008-02-28T21:15:00.009+02:00

termin treburile cotidiane, ma fac comoda, si o trezesc pe lola (laptopul).. si pregatesc un playlist.. combinat astazi. si atunci ma pun pe ganduri, ca de obicei.

intai imi aduc aminte de vremurile de mult apuse cand aveam avant adolescentin si scriam cu pasiune in revista liceelor brailene despre tot ce atacau "adultii" iar eu laudam si viceversa. tin minte si acum un articol despre muzica prin care am castigat multi "fani" [din alte licee, deci eram vedeta mare :P].. si scriam eu acolo cu pasiune despre muzicile de toate felurile care trezesc in mine sentimente de toate felurile.

acum, nimic prea schimbat. poate ca mi'am perfectionat vederea de ansamblu asupra muzicii, mi'am mai rafinat gusturile, m'am specializat pe unele lucruri dragi si mi'am mai pus la punct teoriile legate de muzica. oricum, un lucru a ramas la fel, raman omul diversitatii. nu pot ramane in acelasi gen mai mult de o zi. trec cu usurinta de la o stare la alta, deci si de la o muzica la alta.. ceea ce ma bucura, pentru ca asa ma imbogatesc infinit.. :)

si asa, ca un exercitiu, fac o analiza superficiala (plus o doza de melancolie data de intoarcerea la lucruri care nu ar trebui rascolite) a muzicilor care spun ceva despre mine.. nu vreau sa patrund prea in "adancuri" ca sa nu spulber dispozitia de bine care m'a cuprins astazi..

piesa nr.1
cafe del mar, track 4.. descoperita de ea.. eram mica si inocenta.. si visam la mari aventuri care sa ma scoata din anonimat.. orice era nou mi se parea al dracului de atragator si trebuia sa fiu si eu acolo in punctul ala.. am devenit prietene foarte bune poate prea repede.. ne grabeam sa ne sorbem frumosul cu cea mai mare pasiune.. fara sa lasam ceva in urma.. si puneam melodia asta pe repeat.. si imi asterneam gandurile pacatoase pe o foaie de hartie daruita de ea.. ca raspuns la gandurile pacatoase scrise de ea si strecurate subtil in geanta. si am dat la o parte tot ce era limita. greseala a fost aici. dar am fost fete destepte si am stiut sa ne revenim.. si acum, suntem mai bine ca niciodata.. nu as fi vrut sa ne fi iubit altfel.. am crescut cu bune si cu rele si am stiut sa devenim doua "tinere" care se lupta cu nevoia de a mai fi alintata de mama, dupa masa, inainte de somnic si dorinta de a'i innebuni toata fiinta testosteronica astfel incat sa nu mai plece la cele lumesti..

piesa nr.2
radiohead - exit music.. perioada cea mai tulburata din viata mea (de pana acum).. perioada in care imi dadeam seama ca vreau ceva, dar nu ma simteam puternica sa recunosc. perioada in care ma luptam cu fricile mele, cu limitele mele, cu teama de a nu fi luata in serios, cu teama de a nu esua, cu teama de a dezamagi, cu frica de a fi eu. da, perioada teatru/actorie.. dupa furtuni devastatoare (interioare si nu numai) ma intindeam pe pat si ascultam exit music pe repeat.. si ma transpuneam intr'un alt univers, in care intotdeauna el era acelasi, unde totul era greu, dar macar se termina cu bine.. si lacrimile siroiau, si din mica mea fiinta ieseau zbierate animalice la punctul culminant pentru ca mai apoi sa se piarda in vocea gatuita cu iz de victorie+cinicism din final.. a fost primul meu joc.. prima mea mare iubire..

piesa nr.3
the hives - hate to say i told you so.. perioada nebuna de petrecareli liceene.. unde era petrecere, eram eu, cu cd'ul pregatit neaparat [pentru ca nimeni nu avea asa ceva..] perioada in care incercam de toate pentru toti.. perioada de rebeliune maxima, cum se i intampla fiecaruia. perioada in care nu puteam raspunde unei iubiri sincere care ar fi devenit poate una incredibil de frumoasa, dar nu i'am dat voie, eram prea necoapta..

piesa nr.4
ada milea - oaia mica (primitive disco remix).. piesa cu care mi'am castigat o identitate in grupul care se forma.. un grup cu persoane atat de diferite si complexe.. in care era musai sa te descoperi si sa fii mandru de tine.. si ne iubeam pentru ciudateniile noastre.. piesa prin care imi tipam copilarimea pana in panzele albe.. imi infloreste un zambet cand imi amintesc cat de inversunata eram.. si eram efervescenta si nebuna si vesela si topaiam si cantam si nu ma mai opream.. :) aflasem atunci de spectacolele bune ("de ce fierbe copilul in mamaliga", in regia lui radu afrim) si de muzica pe care nu multi o gustau (ada milea).. si asa imi imbogateam universul..

piesa nr.5
justin timberlake - like i love you.. piesa prin care am invatat sa apreciez pasiunea dansatorilor. am avut ocazia sa ii privesc de aproape, in chinul repetitiilor si asa am invatat ca nimic bun nu se construieste usor, desi intial ti se pare ca esti indreptatit sa arunci cu noroi.. asa am invatat sa iubesc miscarile trupului coordonate prin muzica pentru a transmite sentimente.. asa m'am ancorat in contemporaneitate si am ramas cu picioarele pe pamant. asa am invatat sa iubesc oamenii care exprima prin corp ceea ce nu pot exprima prin cuvinte.

piesa nr.6
reamonn - supergirl.. melodia tuturor probabil, a devenit cliseu deja.. dar.. e melodia primei mele mari iubiri.. cand ma daruisem total, cand credeam ca nimic atat de frumos nu se poate epuiza.. cand simteam ca in sfarsit am dreptul sa traiesc intr'o poveste cu printi si printese.. cand a fi "supergirl" pentru el era absolutul de care eminescu tot zicea in poeziile lui.. eram fericita.. numai ca bula mea de fericire, coloratul meu balon de sapun s'a spart si am invatat ca printii se plictisesc la un moment dat, daca te culci pe o ureche..

piesa nr.7
Puccini - La Boheme (Che gelida manina), Turandot (Nessun dorma) etc... prima sesiune.. am redescoperit muzica clasica.. care imi linistea nervii de incepator in ale sesiunii.. muzica ce ma face sa ma simt o doamna distinsa, imi da ceva nobil.. asa mi s'a trezit pofta de a invata mai repede limba pentru intelege clasicele de acasa.. pe care visez sa le vad cat de curand si pe scena..

piesa nr.8
tiziano ferro - sere nere.. melodia de care mi'a fost cel mai greu sa ma apropii, acum, in seara asta cu buna dispozitie.. pentru ca micul meu castel de nisip proapat construit se poate prabusi intr'o secunda.. pentru ca totul se simte inca atat de proaspat.. si visul frumos la care nu credeam ca mai am voie, si teama de a ma apropia, si bucuria de a gasi un suflet la fel de speriat ca si mine, si nebunia de cateva zile, si plansul din noapte de cateva luni.. si caderile nervoase, si revenirile in forta pentru a fi acolo, si dezamagirile, si implinirile, si ratacirile.. eram pregatita.. dar probabil nu era momentul.. o sa vina el.. am scris de atatea ori, in atatea feluri despre asta, incat acum.. las loc.. si puncte puncte.. pentru continuare..

piesa nr.9
armin van buuren - this world is watching me.. piesa a ratacirii, de alt gen.. cand vroiam sa uit de mine si ma ascundeam printre cearsafuri.. cand totul era bine ascuns si trebuia trait la intensitate maxima, pentru ca in secunda doi deveneam doi necunoscuti.. asa era jocul. si ma complaceam cu mare bucurie in el. o bucurie de a fi impreuna fara pretentii complicate de mare iubire, ceea ce i'a dat farmec si si'a castigat un loc in dasaga lucrurilor demne de pastrat..

[am obosit, iau o pauza.. o sa revin..]

sir justin, my love

2008-02-27T09:40:00.010+02:00

pentru ca m'am culcat cu justin si m'am trezit tot cu el, se cheama ca am o obsesie (e mai veche, dar, in fine).. in incercarea de a schimba ceva, sau de a'mi potoli obsesia, postez aici cateva bucati din concertul genial de la madison square garden pe care ma chinui de cateva zile sa il piratez.. dar, m'am hotarat.. dak nu mi'l face nimeni cadou [2 dvd'uri, nu e mult pentru cine ma iubeste ;;)] o sa mi'l fac singura cadou de martisor.. :D
un show cu de toate [back up singer'ii is prea tari, dansatoarele nu mai zic =p~, lumini, sunet, totul la superlativ] un show care ma tine cu inima in gat si respiratia o ia razna.
deci enjoy, pentru gagici.. pentru domni, asteptati un post mai inteligent.

futuresex/lovesound.. obsesia mea de cateva zile incoace.. asa, ca sa ne depravam un pic :D

like i love you... amintiri din copilarie.. de prin a 9a.. cand mi se dedica melodia si dansul [in fata intregii sali de dansatori] 8->

my love, my all time favourite... un 3 in 1: varianta baladesca de la victoria's secret, varianta clasica si varianta electronica de la vma's, unde da din c are mai bun..

until the end of time.. pentru ca suntem si sensibili..

what goes around, comes around.. ca sa ne eliberam furia.. in varianta live, pentru ca aia de pe album nu ne place :D

summerlove, pentru ca vine vara si pentru coregrafie, care este =p~

ganduri de dupa

2008-02-24T22:43:00.005+02:00

despre "macbeth" e vorba, in regia lui manutiu la nationalul iesean. spectacolul de la care am iesit implinita, cum nu ma asteptam si cum ma resemnasem sa mai sper a ma simti aici la iasi.

scenografia nota 10.. cu intrari si iesiri ingenioase, prin care misuna actorii ca niste sobolani pe care iti vine sa ii strivesti sub picior. scenografia are ceva de coloseumul unde gladiatorii se luptau pe viata si pe moarte.. imi vine sa ii huidui pe infierbantatii pseudo-gladiatori.. imi vine sa cer moarte.. ma simt ca un peeping tom.. care nu ar trebui sa fie acolo, dar sansa face sa fie acolo pentru a trage cu ochiul.. valentin codoiu si manutiu fac din noi niste mici dumnezei.. 50 de mici dumnezei(atat cat permite sala).. stam sus si ne uitam la ei cum isi consuma energiile efemere.. ma simt ca un judecator.. suntem fix 50 judecatori atotputernici carora li se prezinta cazul si care trebuie sa hotarasca soarta miseilor.. inevitabil, o facem prin aplauze, desi as fi preferat sa ii scuip in scarba.. pentu ca i-am crezut.. m-au facut sa ii cred.

un "macbeth" modern. un front luat de mai ieri, de prin kosovo, de prin serbia etc.

macbeth are cutit de rambo. si pistol. si bocanci. si soldatii lui sunt din comando. lady macbeth nu mai e in floarea varstei (ca sa folosesc un eufemism), pentru ca numai o femeie trecuta prin viata poate convinge/impinge un barbat la crima. ursitoarele sunt patru femei ale razboiului, care strang toate ramasitele si fac contrabanda cu ele. ursitoarele se bat pentru un fum de tigara, pentru ca tigara e viciul de care nu te poti lipsi nici in cel mai crunt moment existential. ursitoarele moderne sunt si ele femei pana la urma. si isi satisfac placerile cu trupurile soldatilor cazuti in urma. daca inca se zbate intre viata si moarte, atunci e sarbatoare sa mai simta viata pulsand in madularul celui aproape apus. oricum, se poarta necrofilia in spectacolul asta. subtil, dar se poarta. la ca si homosexualitatea. la fel ca si cruzimea crunta.

un spectacol la care nu ma asteptam.. un spectacol care mi-a dat de gandit, asa cum imi place mie. un spectacol care m-a facut sa postez pe blog, cum rar se intampla in ultimul timp. un spectacol lucrat minutios, pana la ultimul detaliu, profesionist.

o lume nebuna, deplasata.. care se lupta pentru ciolan.. asa cum se intampla de cand lumea. shakespeare ar fi ingrozit, dar mandru.

afis si distributie

devenind

2008-02-22T02:50:00.005+02:00

imi e bine cu tine..

nu mai sunt o pustoaica de mult.. asta o spune si corpul meu.. care a devenit din ce in ce mai aproape de femininul pe care doar altii il cantau in cuvinte frumoase prin poezii, cantece sau bloguri.. si nici interiorul meu nu mai corespunde unei copile.. asa cum tipam cu tarie acum cativa ani in jurnale.. si daca tot nu mai sunt o adolescenta patimasa, am ajuns la concluzia ca nu mai are rost sa ma incapatanez sa fiu focoasa ca un vulcan..

nu mai iubesc ca o adolescenta nebuna.. care este in stare sa ia lumea in piept nebuneste pentru iubirea ei.. nu ma mai lupt cu morile de vant.. nu mai tip in cele patru zari iubirea mea.. nu mai rup cracii gagicilor care imi stau in cale.. nu mai musc cu pofta din buze care nu vor sa mi se daruiasca.. limba mea nu mai cunoaste dansurile nebune ale amazoanelor.. vointa mea nu se mai lupta cu un tine care nu vrea sa imi dea voie sa pasesc inauntrul tau.. nu mai incerc sa dezleg mari mistere si dileme.. nu imi mai pasa de responsabilitati si de ceea ce este corect..

acum.. iubesc ca un om mare.. linistit, asezat, domol. nu ma grabesc nicaieri.. incet, vom ajunge in catva timp sa ne dam seama ca am ajuns departe fara mari aventuri.. e cald si bine aici cu tine.. si nu imi pot dori mai mult.. pentru ca stiu ca ziua de maine va fi la fel de calda si linistita, cel putin. cateodata imi amintesc cum eram o copila nebuna din cauza unei priviri de'ale tale.. cum fiecare vorba de'a ta imi rasturna intreg universul, cum o simpla atingere timida a mainii imi trezea vise la care imi era frica sa visez, dar imi dadeam voie sa imi comit nebunia. acum, nebunia mi'o comit cu fiecare zi in care ma indepartez de pasiuni inutile care macina suflete prea slabe.

totul acum a devenit lin.. in fond, nu e nici un mare val, nici o mare aventura; totul e lin si coboara.. catre profunzimi.. fara graba..

o zi ca oricare alta.. o zi care nu este a noastra... o zi care nu a fost niciodata a mea.. pentru ca nu am avut ocazia, pentru ca mereu mi'a fost refuzat acest mic moft.. am avut'o.. anul asta.. si cat de frumos.. fara fast, fara tam-tam.. asa cum stim noi, in dulcele stil domol..

si nu esti barbatul perfect.. nici pe departe.. asa cum si eu am devenit femeia imperfecta.. nu mai caut de mult sablonul in care sa te indes cu forta.. ne intelegem greselile si stangaciile de care am fost in stare.. si ne udam buzele cu vinul dulce al sinceritatii atunci cand ne marturisim renasterea..

era o vreme cand am inceput blogul.. cand nu puteam spune totul si prefeream sa imi eliberez mica fiinta prin scris.. sperand ca ceva se va trezi in tine.. era o vreme cand ma adresam surda unei singure urechi.. era o vreme cand credeam ca pot orice..

acum.. am devenit multifunctionala.. acum sunt in stare sa amutesc vocea de copila care vorbeste prostii.. si sa ii dau curaj celei hotare dar retinute a celei ce devin din ce in ce mai sigur.. a celei care se adreseaza unei urechi care o asculta..

asa'i ca te'am derutat? nu'i bai.. voi reveni.. important e ca pot oricand reveni..

in sala de asteptare

2008-02-10T16:05:00.000+02:00

revoltata din mine a tacut.. deprimata din mine a inceput sa iubeasca fiecare zi care ii mai este data.. sinucigasa din mine a murit.. barfitoarea din mine a amutit, se concentreaza numai pe persoana ei.. copilul din mine se bucura de fiecare respiratie, de fiecare bataie de inima.. masochista din mine ridicata la rang de sarbatoare orice mica lovitura, taietura, buba care se mi se intampla.. pentru ca asa simt ca inca mai traiesc.. curva din mine se pocaieste de maine.. si-a gasit leacul tamaduitor.. inocenta din mine vrea sa pacatuiasca dulce cat mai are timp.. actrita din mine vrea sa va zica tot, chiar si in fata blocului, sincer si fara auxiliare.. fata de 20 de ani din mine care iubeste oamenii se avanta cu si mai mare voluptate in marea de oameni..

toate astea.. dintr'un singur motiv.. pentu ca toate mirelele de mai sus.. au fost trimise pentru cateva secunde in sala de asteptare.. unde au vazut moartea cu ochii.. si au gustat din picatura de frica de a nu mai fi.. care le-au inghetat sangele in vene si care acum, cand isi aduc aminte, raman cu privirea fixata intr-un punct.. am scapat ca prin urechile acului.. am avut noroc sau cineva sus acolo ma iubeste.. orice varianta imi convine.. desi mi'au ramas intiparite in minte toate gandurile reci ca nu o s mai fiu peste cateva secunde, desi inca mai am tremur cand imi amintesc totul..

am trait cel mai straniu sentiment.. alt epitet nu ii pot gasi.. am trait cele mai incarcate cateva secunde din viata mea.. e adevarat.. cand esti pe punctul de a muri, ti se deruleaza in fata ochilor episoade din viata ta.. eu am retrait cele mai fericite clipe.. desi indepartate.. si am trait regretul ca nu voi mai putea face atatea lucruri, nu voi mai putea implini visele si planurile.. totul in cateva secunde...

pana acum credeam in invincibilitatea persoanei mele.. nu e asha.. sunt fragila.. si depind de atatea lucruri.. incat trebuie sa ma stradui mai mult.. si sa traiesc si mai intens.. ca sa nu mai am loc de regrete data viitoare cand voi ajunge in sala de asteptare la intalnirea cu ea...

nici nu vreau sa stiu cum suna post'ul asta.. nu o sa il mai recitesc niciodata.. e prea sincer si cel mai probabil suna aiurea.. ridicati spranceana cel mai probabil.. nu conteaza.. trebuia sa ma eliberez..

nu voi spune schimbare, nu voi spune alta atitudine, nu voi spune o noua mirela.. spun doar atat:

TRAIESC!

["the man on my back" este o ea.. pentru ca e la genul feminin..desi poate fi foarte bine si un el.. doar vorbim de conventii.. "the gun" este imaginar.. restul.. autentic.. adevarat..]

dimineata obsesiv de nelalocul ei

2008-02-08T11:57:00.000+02:00

ritualul de dimineatsa.. una prea devreme pentru mine.. din motive total independente de mine..

totul e nelalocul lui.. cafea e prea rece.. tigara e fumata la foc rapid.. e prea frig.. imi e dor de tigara de asta vara.. din coltul meu.. cu vant si soare.. gandurile.. sunt nelalocul lor.. incepute si neterminate.. farame de ganduri, planuri, cugetari si tot tacamul.. incepute si neterminate.. tastatura e nelalocul ei.. imi e dor de tastatura moale a lolei mele.. asta e rigida si ma forteaza sa o bruschez.. si ma face sa imi bruschez gandurile.. ma simt de parca m-as lua la pumni singura.. poate mai am nevoie si de pumni..

..nu stiu cum se face.. dar de ceva vreme.. se poarta sa fii curva.. nu mai e de mult la moda (sau interesant) sa fii fata cuminte, decenta, cu ganduri inocente si sfioase; o fata alba care roseste cand cineva rosteste un cuvant nelalocul lui..

de ce ne place noua, fetelor/femeilor sa ne numim curve?.. singure.. fara ca cineva sa zica ceva.. ne autoflagelam.. poate ca nu mai avem vise atat de frumoase si cele pe care le avem trebuie sa le punem in contrast cu ceva murdar pentru a parea cumva mai marete.. sau poate ne adaptam lumii care ne ofera la tot pasul modelul updatat de femeie-curva.. peste tot, la tot pasul - in filme, pe scena de teatru, in videoclipuri, pe bloguri, in reclame, in reviste, in poze, in muzica, in icon-urile de azi, pe strada, printre prieteni.. sau poate asa au fost toate femeile dintotdeauna.. numai ca cele din vremurile apuse aveau barbati care se urcau pe cai albi si le cantau in cuvinte savante frumusetea pe care se faceau ca o vad in ele.. barbatii de azi nu mai vor zane bune.. cauta vrajitoarele-curve.. ca sa le transforme prin amorul-dragostea-iubirea lor.. si apoi sa cante in cele patru zari marea lor isprava de mesii..

imi place totusi ca femeile-curve de azi nu se simt vinovate deloc.. sau daca se simt isi picteaza vinovatia in culori atat de luminoase incat te fac sa te simti netrebnic daca te incrunti in fata depravarii lor.. femeile-curva de azi sunt culte si citite si vorbesc in cuvinte savante si in fraze construite ingineric.. tine tot de moda, lumea se intoarce la curtezana de altadata.. femeia-stie-tot - citita, cu gesturi alese, cu vorbe rostite frumos, care te face sa uiti care este "meseria" ei.. n-as vrea sa traiesc in epoca viitoare cand o sa se poarte femeia-calugarita, recunosc.. pentru ca si eu am ganduri de femeie-curva..

recunosc.. sunt sub influenta unui blog citit pe stomacul gol.. si sub influenta gandurilor neterminate.. si a unui "acasa" pe care nu il mai simt al meu..

schimbare de stare.. alexandrina hristov.. femeia care tine locul barbatilor de altadata pe cai albi.. ma purific de gandurile rosu-sangeriu de femeie-curva.. si imi amintesc de visele mele frumoase.. de inocenta mea pe care ma chinui sa o recastig.. daca se mai poate.. macar o farama..

deocamdata.. am pus toate gandurile astea "en attendant".. nu se asorteaza la ziua asta nelalocul ei.. astazi o sa fiu femeia-curva, daca tot am inceput asa..

post'ul asta e cel mai probabil nelalocul lui.. pentru ca eu ma simt nelalocul meu..

[cuvintele zilei - femeia-curva gandind obsesiv la nelalocul ei]

ziua judecatii

2008-02-05T15:45:00.000+02:00

astazi este ziua judecatii.. scotocesc in cutii si mape si dosare si caiete si carti si foi..si ma caut.. caut farama de actrita care a mai ramas din mine.. ca sa o pot resuscita.. ca sa o pot trimite maine/poimaine la lupta decisiva..

rasfoiesc foi tocite, cu colturi indoite, mazgalite si mototolite, rupte de ciuda in zilele cand nu iesea poezia, stanse tare in pumn cand incordarea era mare, cu litere sterse din cauza lacrimilor fetei din poezie.. care a ajuns sa semene cu mine de acum.. cu ganduri care erau prea frumoase sa fie uitate.. scrise repede si indescifrabil pe un colt de caiet.. indicatii, reprosuri, laude, bucurii si tristeti.. totul s-a trezit proaspat in mine.. de parca totul s-ar fi intamplat ieri..

am chef.. sa fiu eu.. sa spun ce am de spus.. sa imi mai dau o sansa.. pentru ca in toata stiva asta de lucruri am descoperit ca inca mai traiesc, ca sunt inca proaspata, ca inca mai am putere, am inca mult mai multa.. tinand cont ca am invatat atatea intre timp.. si am crescut.. si am fost in stare sa merg mai departe, dar sa nu uit..

in caietele astea mi'am redescoperit pofta de viata.. a fost nevoie doar de un singur rand pentru ca toate ambitiile mele sa se deruleze pe fast forward si sa le reactualizez.. acum, dupa ce s-au linistit, le reconstruiesc.. le actualizez.. incet si lenes.. redevin fata cu vise mari.. numai ca astazi nu mai am naivitatea de altadata.. si azi cunosc gustul amar al esecului..

e ciudat.. cum descopar.. cu uimire.. o foarte mare uimire.. ca inca mai pot.. ca totul e acolo.. la fel de viu, la fel de proaspat, la fel de puternic.. regasesc aceeasi sete nepotolita de tot.. aceeasi nerabdare de a fi eu si multe altele.. numai ca acum.. am mai castigat un pic de intelepciune.. constiinta uneui esec.. si stiu pentru ce vreau si merita sa lupt..

e atat de bine sa fiu eu.. din nou.. imi era dor de mine..

..mi'am redescoperit marea iubire.. si de data asta stiu ca nu o sa mai fac aceeasi greseala..

toate panzele sus!! am pornit la drum!

cik hai s ne cunostem...

2008-02-04T21:49:00.001+02:00

Name :	mi re la
Nick Name :	mire, strumf, copilu', oaia mik, mire(lutza), bita, bitule, mutton, m***za, strompita, aia mik, piticot (and so on)
Birthdate :	4.05.1987
Birthplace :	braila
Current Location :	iasi
Eye Color :	verzi, verzi niciodata sa nu'i crezi :>
Hair Color :	saten inchis b-)
Height :	1.60.. de aci si "poreclele mele"
Weight :	50 :D
Piercings :	nope.. nu imi permite meseria :D
Tatoos :	nope..
Boyfriend/Girlfriend :	pas
Vehicle :	picioarele
Overused Phrase :	plm
FAVORITES
Food :	bananele =p~
Pub/Disc/Restaurant :	club XS iashi b-)
Candy :	primola cu caramel =p~
Number :	4..5..8..11..7
Color :	verde, rosu, mov/roz
Animal :	bombitsa al meu :X:X (matsa)
Drink :	whiskey cu cola sau martini :X
Body Part on Opposite sex :	ochii si mainile
Perfume :	femme - hugo boss
TV Show :	nu mai jtiu ce e aia tv d vreo 2 ani :\|
Music Album :	pomme c - calogero
Movie :	doar unu'? :O is cinemateca.. nu pot avea doar unu' preferat...
Actor/Actress :	..marius manole..
This or That
Pepsi or Coke :	coca cola :X
McDonalds or BurgerKing :	mcdonald's
Chocolate or Vanilla	hm.. depinde dspre c e vba..
Hot Chocolate or Coffee :	cafea clar!
Kiss or Hug :	both pliz :D
Dog or Cat :	cat
Rap or Punk :	punk (imi place atitudinea lor, a celor d atunci, nu a celor d acu :-j)
Summer or Winter :	vara clar!!! 8->
Scary Movies or Funny Movies :	nu suport filmele d groaza :\|
Love or Money :	ori imi implinesc visul de iubire..:-< ori ma marit cu unu' plin de bani si mine putsina :))
YOUR...
Bedtime :	p la 3-4..(facultatea trebuie data in judecata)
Most Missed Memory :	cand eram mik la bunici si nu imi pasa de nimic si ma jucam cu picioarele descultse in iarba uda.. 8->
Best phyiscal feature :	ochii ;;).. buzele..=p~ fundul :> picioarele (gleznele) <3
First Thought Waking Up :	iar a fost doar un vis :-<
Ambition :	sa ajung din nou acolo sus.. pe scena.. si acolo sa raman..
Best Friends :	ade si alina si radu
Weakness :	ma atasez prea repede
Fears :	ca o sa raman singura
Longest relationship :	5 luni amarate :D
HAVE YOU...
Cheated Your Partner :	urat din partea mea.. dar da.. de mai multe ori :D
Ever been beaten up :	cand eram mik.. de aia mari si rai >:P
Ever beaten someone up :	da.. :> beware:>
Ever Shoplifted :	da.. bomboane.. cand eram mik :-j
Ever Skinny Dipped :	8-> da...
Ever Kissed Opposite sex :	/:).. that's a stupid question
Been Dumped Lately :	se poate spune si asa.. :-<
IN A GUY/GIRL
Favorite Eye Color :	verzi... pic imediat..
Favorite Hair Color :	blond si saten :X
Short or Long :	eee.. cat sa ma pot juca in el, sa fac freze :D
Height :	it's never been a problem.. trec usor d la o extrema la alta..
Style :	dak nu are... e nasol..
Looks or Personality :	de'amandoua... esentiale!!
Hot or Cute	si hot si cute.. dak jtie s treak d la una la alta e perfect :X
Muscular or Really Skinny :	combinatsia sexy - un pic muscular& un pic skinny :X fara exagerari.. nu am nevoie de dulapi :D
RANDOMS
What country do you want to Visit :	italia, franta, usa, londra, brazilia
How do you want to Die :	inecata.. :\| in nici un caz taiata!!! :-SS
Get along with your Parents :	pana la un punct
Health Freak :	din contra.. am cel mai dezordonat si nociv stil d viatsa
Do you think your Attractive :	:>:> ma iubesc.. :">
Believe in Yourself :	da.. de cele mai multe ori... dar am si scapari..
Want to go to College :	lasa'ma....mai am 2 saptamani de vacantsa..
Do you Smoke :	dunhill :X:X
Do you Drink :	da... din cand in cand .. cum s zice.. socially..
Shower Daily :	/:) asta e intrebare de retarzi
Been in Love :	:-< da..si sper sa ramana pana peste 10 ani knd se regleaza conturile :P
Do you Sing :	o da... foarte mult.. pana tsipa lumea de la celalalt etaj "taci, f, in pa m*i!!!" :D
Want to get Married :	eventually... nu acu, multsumesc..
Do you want Children :	da.. o fata si un baiat..
Hate anyone :	nu numesc.. "nu sunt dintre aceia carora le place sa arate uratul din lume"
Take Survey	Create Survey

pacatuiesc greu cu "testu'" asta.. sa imi fie cu iertare..plictiseala e de vina...

placeri nevinovate

2008-01-31T18:35:00.000+02:00

cel mai mult si mai mult imi place cand am ceva de spus.. ceva care ma chinuie, ma macina..

deja e un ritual.. gandurile sunt invalmasite in capul meu.. se invart in hore si furtuni toata ziua, cautand forma cea mai buna in care sa mi se prezinte.. uneori.. procesul asta de pregatire poate dura si zile.. pana cand simt eu ca nu le mai pot tine in frau..

si apoi.. incepe partea mea preferata.. ies pe hol, imi iau laptop'ul pe brate.. ma asez pe papucul care imi lasa mereu o floricica imprimata pe posterior.. apoi imi aprind fara graba dunhill'ul.. savurez primele fumuri cu cea mai nepotolita sete.. si apoi.. gandurile se aseaza frumos si asteapta sa fie batute usor si moale pe tastatura.. ador muzica tastelor.. uneori.. e ca "prokofiev - montagues and capulets", adica are un ritm hotarat, incisiv si neindurator.. altadata.. curge molcom si dulce.. ca un chill..

si cu muzica in urechi imi eliberez sufletul si mintea de povara pe care am purtat'o in mine, ca la un incubator..
si gandurile mele ajung undeva, in spatiul asta.. pentru ca oricine sa le poata citi.. cateodata ma sperie alegerea asta a mea.. sunt o cartea prea deschisa.. si asa devin mult mai vulnerabila.. dar nu dau inapoi.. oricum, cititori sunt doar o mana d oameni.. care se ingrijoreaza daca nu am mai postat nimic.. de parca ar fi ceva in neregula cu mine.. ceea ce ma amuza.. dar ma si bucura..

si pe langa mine - ghemuita si amortita - trec oameni, cunoscuti sau nu - fiecare cu propriul vartej de ganduri si idei si sentimente.. care cel mai probabil se risipeste degeaba intr-o discutie fugitiva intre doua examene, cu cunoscutii.. sau sunt innabusite..

si atunci ma simt o norocoasa.. ca imi dau voie sa pacatuiesc asa de frumos.. ca imi pot permite sa fiu atat de libera..

[nu, nu o sa spun nimic despre "epoga blogului".. inutil.. nici nu fac reclama (pro sau contra), nici nu comentez..]

uneori, sunt atat de prinsa de "procesul creatiei" incat imi dau seama ca ar fi cazul sa ma opresc doar cand pachetul de tigari se goleste, floricica nu vrea sa se dezlipeasca de posteriorul meu si mainile mele sunt atat de reci si incordate incat nu pot lua pozitia de repaos si raman inclestate..

si atunci.. imi strang frumos complicii si ne asezam pe patul cu cearsafuri mereu pictate in vise.. si de aici... totul e lin.. si cald.. si visarea continua..

si apoi.. o iau de la capat :)

dans in doi

2008-01-22T23:38:00.000+02:00

urasc sa fiu dezamagita.. cel mai tare..

stiu ca nu e corect sa astepti ceva de la oameni.. pentru ca e normal sa nu simta la fel ca tine exact in acelasi moment.. se cheama sincronizare.. si am mai vorbit odata despre asta.. dar tot doare.. si tot nu mi se pare corect.. si tot e al naibii de greu sa treci peste momentele in care aveai nevoie de un cuvant, o privire, un gest, orice..

poate ma atasez eu prea mult.. poate am devenit prea dependenta.. poate se cheama ca am nevoie sa fiu bagata in seama.. sau poate ma simt doar singura uneori si am nevoie de cineva'ul acela ca sa imi indulceasca clipa de nesiguranta, ratacire sau orice altceva..

si stiu ca maine o sa fie bine.. maine o sa treaca totul.. maine o sa imi primesc poartia de atentie, gestul, cuvantul si privirea.. dar eu aveam nevoie de ele acum..

si chiar daca trece.. ramane amintirea amara ca nu a fost la momentul potrivit.. desi o sa vina alte momente potrivite.. si nu o sa mai conteze..

am nevoie de cineva care sa fie disponibil 24/24.. am nevoie de cineva care sa se angajeze cu norma intreaga in dansul asta in doi..

..am nevoie de liniste deocamdata.. maine o sa fie totul bine..

invat dansul in doi.. ne mai calcam si pe picioare.. dar asa invatam.. si am rabdare.. chiar daca uneori arat contrariul..

..talentul..

2008-01-22T01:41:00.000+02:00

am auzit undeva ca fiecare dintre noi avem un talent.. un lucru la care ne pricepem foarte bine.. si m'am gandit..

talentul meu.. ar fi acela.. ca iubesc.. tot.. in special oamenii.. oameni care sunt in viata mea.. de frumosul carora nu ma pot satura niciodata.. oameni de care am devenit dependenta pentru ca uneori ma cunosc mai bine decat ma cunosc eu insami.. si care imi amintesc pentru ce merita sa mergi mai departe intr'o zi in care ploua torential si nu poti vedea pe fereastra.. oameni care au fost si revin din cand in cand in viata mea.. sau care nu mai revin si dar tare as vrea sa o faca.. oameni pe care ii tin departe de mine pentru ca imi fac rau.. sau pentru ca e mai bine sa raman cu amintirea a ceea ce am avut.. pentru ca daca ar continua ceva, s'ar strica totul.. oameni cu care nu am avut ocazia sa consum totul.. dar care fac sa infloreasca un zambet pe fata mea de fiecare data cand imi amintesc de vremurile bune.. oameni la care am visat si nu i'am avut.. oameni care m'au obosit cu iubirea lor.. oameni pe care imi place sa ii admir de la distanta pentru ca imi place sa imi stimulez imaginatia.. iubesc si oamenii care mi'au facut rau.. si m'au ranit.. voit sau nu.. pentru ca asa am invatat multe.. despre mine si despre ei.. oameni pe care altii i'ar uri.. eu ii iubesc.. pentru ca fac parte din mine.. odata ce m'au invatat lucruri.. fie ele si rele.. oameni..

si iubesc.. dulce.. tandru.. alintat.. cald ca o dimineata insorita de mai pe prispa casei bunicii.. sau rece ca o statuie de marmura uitata de vreme intr'un muzeu.. depravat.. bolnavicios de depravat uneori.. incat dante ar trebui sa adauge un al zecelea cerc special pentru mine in infernul lui.. dulce de mincinos sau sincer si patrunzator ca o dimineata geroasa.. de cele mai multe ori iubesc ca un copil naiv care crede in tot ce mama ii povesteste in fiecare zi dupa ce vine obosita dupa o zi de munca.. cateodata, iubesc murdar ca o prostituata care isi taraste fiinta din pat in pat in cautarea unui adevar.. oricat de mic.. iubesc cum un copil mare iubeste povestea cu mos craciun, desi stie ca nu este adevarata, dar cu nostalgia unei minciuni care l'a facut sa se simta fericit.. iubesc prospat ca o ploaie de vara.. racoritor ca o plimbare cu piciorele desculte prin iarba uda.. iubesc batrancios ca o fotografie uitata de vreme care iti trezeste in minte episoade de care ai si uitat.. iubesc nerabdator ca un student care isi asteapta pachetul de acasa cu mancare si bani pentru inca o luna de viata pe cont propriu.. iubesc fara speranta ca un bolnav de cancer care se desparte cu fiecare zi ce trece de viata sa.. iubesc patimas ca o persoana care nu are nimic de pierdut.. iubesc disperat ca si cum in orice moment totul s'ar prabusi.. iubesc neconditionat si cu frica cum un om din evul mediu il iubea pe dumnezeu, fara sa aiba nevoie de explicatii..

..iubesc sa iubesc... si nu o fac intotdeauna bine.. si imi pare rau de multe ori.. mai ales cand nu am timp sa fac totul asa cum as vrea.. sau cand sunt singura in iubit..

..o sa continui sa iubesc.. afundandu'ma in marea de oameni care au fost, sunt sau vor (re)veni.. perfectionandu'mi talentul.. si savurand fiecare minut..

..nu am mai folosit niciodata acest cuvant de atatea ori.. si poate suna ciudat.. poate suna banal.. de'aia nici nu o sa auzi niciodata ceea ce am scris aici.. tu, fiecare om in parte pe care eu il iubesc.. va trebui sa simti.. sau poate voi spune farame de cuvinte, in momente de sinceritate disperata, farame pe care va trebui sa te chinui sa le pui cap la cap pentru a intelege ceva... si niciodata nu vei fi sigur daca asta a fost adevarul initial...

raspunsul

2008-01-17T01:26:00.000+02:00

nu... nu iti pot spune "te iubesc"ul pe care il astepti... imi place sa cred ca sunt un om onest.. si.. nu e nimic personal.. doar ca.. este deja vu'ul povestilor mele de dinaintea ta.. ratate.. refuz sa o iau pe acelasi drum.. nu ma grabesc.. prefer sa m plimb lenes, dulce de lenes, pe drumul asta..

..si.. refuz sa m alatur suvoiului de indragostiti "la minut".. sunt deja prea multi si prea penibili.. si nu au nici o legatura cu toate credintele mele.. as fi o ipocrita sa ingros randurie lor de dragul tau..

acum cativa ani.. ar fi insemnat facerea lumii pentru mine.. acum.. prefer sa construiesc lumea in timp.. nu in 7 zile..

nu te bosumfla, stiu ca nu e usor.. stiu ca si tu ai mai fost acolo.. rabdare..

rome wasn't built in one day.. k sa fiu cliseica..

..somn usor..

2008-01-08T03:12:00.000+02:00

...vreau multe lucruri.. si pentru mine.. si pentru cei pe care ii cunosc.. si pentru cei pe care ii iubesc.. incet.. o sa pot a le vad pe toate realizate..

..nici unul, totusi, nu este atat de.. .. al meu.. si.. de puternic (mai puternic decat mine).. decat unul singur.. si nu este un secret.. de mult nu mai este.. l'am intors de atatea ori.. in atatea discutii.. pe toate partile..

..numai ca.. vezi tu.. ceea ce este cel mai important.. lucrul pe care ti'l doresti cel mai mult si mai mult.. cu toata fiinta ta.. impotriva ratiunii, a ceea ce este normal si drept.. nu il poti avea atat de usor..

lucrurile frumoase se implinesc in timp.. poti fi surprins cum ceea ce ti'ai dorit candva... un lucru de care poate ai si uitat.. intre timp.. se poate intoarce.. si se poate implini.. uitasesi de el.. nici macar nu iti mai dadeai seama ca mai exista acolo in tine.. si e nevoie doar de o clipa.. de o intamplare nesemnificativa.. aparent.. ca sa se poata intoarce la tine.. si o poti lua de la capat.. sau poti continua.. sau poti incheia totul.. alegerea e a ta.. important e ca toate dorintele tale cele mai intime.. cele mai ascunse de frica sa nu dispara pentru ca par imposibile.. isi gasesc cumva.. in timp.. loc sa iasa din nou la lumina..

am obosit.. nu mai am putere sa ma lupt cu lumea.. cu ceea ce e bine sau corect sau normal.. cu responsabilitatile mele sau ale tale.. nu mai am putere sa iti amintesc in fiecare zi pentru ce merita sa lupti.. acum cand imi doresc doar pace.. si nici un fel de lupta.. nu mai am putere sa te tin si pe tine in picioare.. acum cand nici macar eu nu ma pot sprijini pe ale mele... am nevoie de un punct de sprijin.. orice.. orice care imi ofera stabilitate.. si siguranta.. si liniste..

momentul nostru.. de nebunie curata.. de frumos.. il simt puternic si acum.. a fost frumos.. si a fost adevarat.. cel mai adevarat.. dincolo de ceea ce "trebuie".. zambesc.. si odata cu zambetul cel mai sincer de care sunt in stare.. imi inchid frumosul.. in mine.. cat mai inauntru.. la adapost.. de vremuri grele.. de timp.. de privirile altora.. o sa il tin numai pentru mine.. si il las sa adoarma acolo inauntru.. nu mai am putere sa il trezesc in fiecare zi..
si peste somnul sau.. o sa treaca multe.. luni.. ani.. tragedii zilnice.. nimicuri.. oameni.. tot ceea ce va aduce ziua.. stiu ca va ramane neschimbat.. si cand va fi momentul sa se trezeasca.. va fi mai puternic ca niciodata.. si va trece peste orice.. pentru ca va fi momentul lui.. al meu.. si al tau..

asa ca.. i'll be seeing you.. soon.. cu forte proaspete.. atunci cand va veni momentul.. atunci cand.. frumosul nostru.. isi va face din nou curaj.. si va avea puterea sa nu se mai impiedice de nimicuri.. de datorii.. de intrebari.. de lucruri care trebuie rezolvate..

o sa crestem.. si o sa fie cu atat mai frumos.. sa ne regasim..

... am obosit... nu ma invinui.. nu fi dezamagit.. sunt doar un om.. care are nevoie de timp.. pentru.. tot...

play.. "by your side".. si.. dragul meu.. somn usor.. si pup verde..

..inner demon..

2007-12-18T03:49:00.000+02:00

75% anger.. in seara asta e maxima.. shi e acida.. si macina.. si pe mine..si pe tine..

fac ceva ce nu vreau.. tu ai vrut sa fie asha... cum pot s fac sa para totul "ok" dak urasc ce fac... si ma urasc pt k o fac.. ?..
cum vrei sa par impacata cu situatia cand eu inca incerc sa uit ca inca mai astept vara..
cum sa fiu "ok" cand toata pozele mele sunt.. individuale.. pana si in poze sunt singura.. shi mik.. shi urata..
cum s fiu "ok" cand m doare ce fac.. de parca mi'as taia picioarele in cioburi de sticla.. inapoi nu ma pot intoarce.. pt k acolo sunt amintirile.. si nu imi face mie bine sa le retraiesc.. cel putin nu acum.. dar nici nu pot inainta.. pentru ca "asa e mai bine".. nu pot s mai visez cu ochii deschisi.. pentru ca nu vrea sa te mai chinui si eu.. si atunci.. stau in loc.. cu picioarele pline de sange.. si m uit la ele... si m doare.. dar nu am ce imi face... pentru ca nu ma pot misca..

nu stiu ce vrei de la mine.. nu sunt iisus hristos.. nu pot fi perfecta.. nu pot nici macar s scap de zambetul asta crispat si fals.. cu atat mai mult nu pot sa fiu "ok".. i am not fine.. [asta k sa vorbesc in termeni comuni..] ..dar stiu ca sunt om.. si asha in imperfectiunea mea vreau sa fiu acolo.. sa te ajut sa ajungi aici.. sau acolo... unde iti este bine.. vreau sa impart cu tine.. chiar si o depresie acida.. sau una dureros de resemnata.. nu degeaba ti'am cantat de atatea ori "by your side".. dar tu.. tot ma treci in sala de asteptare in timp ce iti faci operatie pe cord deschis.. si stau si astept.. crispata.. si framantata.. un nou tu..

..dar.. incerc.. de dragul tau.. ar trebui s apreciezi asta.. pentru ca intotdeauna sfarsesc prin a face "voia ta".. chiar daca vreau sau nu.. chiar daca asa am ales sau asha am fost obligata..

ar trebui sa invetzi sa intelegi, sa crezi si sa adopti macar jumatate din gandurile mele de om naiv si optimist.. minciuna sau nu.. macar totul e dulce in stilul meu..
pana si situatia asta care acum, in lumina asta, imi inroseste picioarele [metaforic vorbind, evident] ar fi atat de dulce.. din punctul meu de vedere.. vazuta prin ochii mei de copil naiv si optimist.. chiar daca realitatea ar fi alta..
daca o minciuna ma face sa ma simt ma bine.. why not take the chance?..

..si nu.. nu te invinuiesc cu nimic.. daca e sa o fac, atunci ar trebui sa am o problema cu mine.. eu nu am stiut sa tin zmeul acolo sus pe cerul senin.. si a cazut.. si l'am tarat in noroi.. si mi'am sfasiat mainile din cauza sforilor.. vezi.. e vorba despre amandoi.. si inca nu am invatzat sa gandim in doi.. desi eu stiu cat de mult vreau.. dar nu pot singura..

..pana cand o s mai incerc, nu stiu..

..poate pana data viitoare cand te vad.. virtual sau nu.. capeti curcubee in priviri..

..numai sa nu se faca prea intunecate ale mele..

soundtrack of a lonely heart

2007-12-05T23:17:00.000+02:00

in fiecare iarna inima mea crede cu tarie si incapatzanare intr'un cantec...

last christmas i gave you my heart
but the very next day, you gave it away
this year, to save me from tears
i'll give it to someone special

...........................

..este imnul inimii mele triste si singure.. in fiecare an cred k asta e anul in care nu numai cred, dar si spun adevaruri knd il cant.. si mereu, anul urmator, o iau de la capat..

e ceva cu mine si craciunul.. nu ma cuprinde atmosfera... nu, nu imi place craciunul.. toate craciunurile mele au fost dak nu disperate, atunci triste si goale... asha k mereu, cam prin perioada asta a anului, ma apuk sila.. de beculetze, de cantecele, de shopping, de mos craciuni umflati si pufosi, de cadouri, de plimbari prin ninsoare sub felinare dormitande.. mi'e sila pentru ca mi'e ciuda.. pentru ca a mai trecut ink un an si eu ma gasesc in aceeasi stare.. de a nu suporta craciunul.. pentru ca niciodata acel "special somenone" nu se dovedeste a fi demn, niciodata nu e aici ca sa ramana.. pentru ca in ninsoare aia magica de fulgi mari si rari.. sub felinarul dormitand.. merg singura.. cu mana inghetzata pe mapa, pe geanta sau in buzunar.. knd locul ei este in buzunarul tau.. sau in culcusul cald al mainii tale.. mi'e ciuda pentru k nici anul asta nu ma invetzi sa iubesc craciunul.. pentru toate nimicurile alea.. pe care acum nu stiu sa le apreciez.. pentru ca nu mi le'a aratat nimeni..

ink mai sper ca urmatorul craciun va fi ACEL craciun.. pana atunci.. continui sa imi port pashii impleticitzi si grei de amintiri si dorintze pe strazile ninse si frematande de "bucuria sezonului".. si nu oricum.. cantand cu convingere "last christmas".. si crezand in el.. ca in fiecare an..

..mi'as dori sa fii cel care rupe repetitivitatea asta..

..cap ou pas cap?..

..sweet little lies..

2007-11-29T23:48:00.000+02:00

..s'au intamplat atatea... si cu mine.. si cu tine.. am trecut prin atatea.. amandoi.. impreuna... si separat.. real.. si virtual.. si totusi.. nu simt nevoia sa iti explic nimic.. am ajuns in punctul in care.. nu mai e nevoie sa stau sa explic.. "ma citesti ca pe o carte deschisa".. oricat de murdare ar fi copertzile.. oricat de neclar ar fi scrisul de la atatea pete de dulceatza si cafea si tot ceea ce s'a varsat din greseala.. am spus de atatea ori atatea chestii.. atat de usor.. atat de gratuit.. am inceput sa folosesc toate cuvintele in varianta light.. 0% adevar multzumeshte pe toata lumea.. aparent.. e strategia unei intregi generatzii.. si totusi.. cel mai bine ma simt cand simti ce vreau sa zic.. cand nu ma lasi sa pacatuiesc iar cu varianta light a vorbelor..

un pat mare.. prea mare pt un copil ca mine.. in fiecare seara ma inghite.. cu tot cu vise.. cu tot cu cosmaruri.. cu tot cu fricile si geloziile si dorintzele mele ascunse sau marturisite.. in fiecare seara.. locul gol de langa mine devine din ce in ce mai mare si ma devoreaza in fiecare zi mai mult.. cateodata sunt slaba.. si ma predau.. si il las sa rupa cate o bucata de vise frumoase din mine.. in alte zile.. il ignor.. si atunci creste si mai tare.. iar in zilele fericite.. am talismanul meu protector..

erau zile cand talismanul meu protector era o amintire.. ea umplea golul.. si il alunga pe baubau'ul meu.. apoi... visele i'au luat locul.. apoi cosmarele.. apoi telefonul te aducea mai aproape.. si umpleai locul de langa mine..

de curand.. talismanul meu.. este un laptop.. in fiecare seara.. devine iubitul meu.. il tin in bratze.. si ii zambesc.. si il mangai.. pentru ca ma mangaie.. pentru ca ma amageste atat de dulce.. imi canta tot ceea ce iubesc mai mult.. imi sopteste vorbe dulci.. asha cum vreau eu.. si are vocea ta.. si privirea ta aia care ma mustra mereu ca sunt prea copila.. si pupul tau verde..

sweet little lies... atat mi'a mai ramas... substitute.. inlocuitori.. de mine si de tine.. oare o sa fie la fel? oare o sa n mai cunoastem? dupa atatea jumatati de masura.. dupa atatea virtualitatzi.. mi'e frik..

jtii.. babutza aia care da sfaturi.. aia care sta pitita in mine.. aia care e best buddies cu tipu' ala al tau d 40 d ani.. imi zice ca.. o sa crestem impreuna.. o sa recuperam.. si o sa invatzam sa apreciem si indragim si ceea ce am devenit.. pt k tot noi doi suntem de vina.. impreuna.. si separat.. o sa imi plak sa fac cunostintza cu un nou tu.. vezi.. asha nu o sa ne plictisim niciodata..

..si in patul mare si gol.. de mine si de tine.. fac o pasiune in a cauta cele mai frumoase cuvinte ale altora.. pentru a spune ceea ce eu nu am curaj.. mai direct sau mai pe ocolite.. mai poetic sau mai badaran.. e un antrenament.. pt atunci cand.. o sa am puterea sa........ spun.... ce incerc de mult sa spun.....

de atatea ori m'am lepadat de tine.. am fost lasa.. si am vrut sa umplu golul de langa mine.. si am vrut sa renuntz la toate astea.. toate micile placeri cu care ne amagim... ca si cum ne'am droga.. amandoi.. pentru a ne amorti mintile si trupurile.. si pentru a le tine in transa.. una comuna.. pana atunci cand vom fi din nou gata sa mai incercam inca o data.. avem cel mai frumos trip care a existat vreodata.. unul lung.. de 10 luni..

nu mi'am dat seama ca.. nu mai pot da inapoi.. oricat as incerca.. mi'ai intrat pe sub piele atat de tare incat ma doare de fiecare data cand incerc sa te smulg de acolo.. de fiecare data cand sunt lasa si fricoasa si incerc sa te reneg.. si sunt disperata.. si alerg in toate partzile.. cautand ceea ce imi lipseshte.. si mereu ma intorc cu capul plecat... cershind mila... ca un copil care a luat'o pe cai gresite.. si tu.. te prefaci atat de bine ca nu jtii despre ce e vorba.. ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.. am obosit sa mai lupt cu mine.. cu ceea ce e in mine..

ia'ma in bratele tale virtuale.. si strange'ma bine.. si pupa'ma dulce.. virtual.. si induceshte'mi durerea.. si hai s mai luam o doza.. care sa fie atat de puternica incat sa nu mai intelegem ce e aia virtual si ce e aia real...

si apoi.. dupa tripul nostru record de 10 luni.. mergem impreuna la dezintoxicare.. si invatzam impreuna sa nu mai apelam la inlocuitori de realitate.. si invatzam impreuna sa o luam de la capat.. asha trecutzi prin atatea.. si cu atatea bube noi pe care sa ni le tratam unul altuia.. dar cu dorintza aia nebuna de a savura in sfarsit adevarul..

in seara asta.. o luam de la capat.. in seara asta.. dormi la perete..

in seara asta.. sunt cu un pas mai aproape de a'mi face curaj..

..in seara asta.. am nevoie de respiratzia ta.. ca de un cantec de leagan cu care imi potolesti in fiecare seara micile furtuni..

..in seara asta.. am redescoperit'o pe mirela..

pretzul....

2007-11-19T01:05:00.000+02:00

cu totii avem un drog... un lucru care ne tine in viatza.. fara de care nu putem exista.. substantze, persoane, sentimente, locuri, trairi, atitudini, lucruri, mirosuri, priviri, gusturi, oameni, animale, insigne, suzete, piercinguri, freze, esarfe, bratzari, fuste, conversi, gentzi, flori, vedete, vise.. in toate formele posibile.. lichid, praf, solid.. mai fin sau mai dur.. mai real sau mai fantastic.. mai realizabil sau mai sf...
dc nu putem s renuntzam la ele? nu ne dam seama.. dar suntem niste bufoni frumoshi.. al dreaq de frumoshi.. p o scena a grotescului... n vindem si sufletul pt a obtzine drogul nostru... shi nu ne dam seama... decat atunci cand nu mai e cale d intoarcere.. knd e prea tarziu... knd deja..suntem prea infundatzi intr'o mizerie.. care nu s mai ia.. niciodata... shi in care n afundam tot mai mult...
odata c ai apucat'o p o cale.. degeaba t mintzi.. nu t mai potzi intoarce.. poti incerca.. dar.. deja t obisnuiesti... deja incepe s iti placa.. sau nu neaparat, dar incepi sa te identifici cu situatzia... ejti cu un pas mai aproape de depravarea finala... shi devine din ce in ce mai aproape... shi imaginea aia a ta.. plina de inocentza.. ramane tot mai in urma.. de ce s faci drumul mai lung inapoi? plus k e mai greu.. mai bine mergi tot inainte p drumul p care [de bunavoie sau nu] ai inceput sa mergi...
inocentza aia.. ramane o frumoasa imagine.. in capul tau.. te poti intoarce oricand la ea... tine doar de imaginatzie.. dar asta nu inseamna ca exista.. nu.punct. e de mult dusa.. poti spera.. [in van, intre noi fie vorba] ca vei mai ajunge acolo... daca o minciuna te face sa te simti mai bine.. mai ales cand.. finalul ala de care incercai sa scapi.. ala pe care il urai tu cel mai tare.. cosmarul tau cel mai urat, de care ai fugit toata viatza.. da, da... tocmai el.. se apropie din ce in ce mai mult.. si te vezi cum devii tot ceea ce ai urat vreodata.. cum ajungi sa nu te mai recunosti... cum tot ce ai urat pe lumea asta se aduna, se pune cap la cap si ce contopeste cu persoana ta..
e de ajuns sa faci compromisul o singura data.. compromisul pentru a obtine drogul tau.. apoi.. degeaba te minti ca a fost doar o data... vei face aceeasi prostie din nou si din nou si din nou.. pana ucizi si ultima farama de inocentza din tine.. pana nu mai ramane nimic din ce stiai tu despre tine.. pana cand devii tot ce sperai ca nu o sa ajungi vreodata...
suntem cu totzii niste prostituatzi.. totzi.. nu exista unul care sa nu faca tot urashte el mai tare pentru a obtzine lucrul ala.. mic sau mare... care ne da iluzia ca traim cum vrem noi... shi e atat de trist.. si dureros... mai ales.. ca... vezi tu... nu e cale de intoarcere.. si cu cat ne prostituam mai mult, cu atat incepem sa ne obisnuim cu ideea.. cu atat ni se pare din ce in ce mai normal... cu atat gasim cat mai multe scuze pentru a ne face sa credem ca e corect ce facem noi...
am drogul meu... il jtiu... si nu pot sa renuntz la el.. mi'a intrat in sange.. i'am dat de gust.. si acum nu pot sta fara el... doamne.. cate am facut pentru el.. pentru a'l obtzine din nou.. si stii ceva? niciodata nu a fost la fel ca prima oara! a devenit din ce in ce mai amar... poate si pentru ca pretzul.. pentru a'l obtzine.. a devenit din ce in ce mai mare.. si mai dureros... dar nu pot fara.. si ma multumesc si cu calitatea asta din ce in ce mai proasta... sunt cu un pas mai aproape de ce ma sperie cel mai mult.. pentru ca.. drogul meu... m'a vrajit.. shi m'a cucerit.. shi am crezut in promisiunile sale.. am crezut si am sperat.. ce naiva...
nu.. nu voi simti niciodata ca atunci.. nu va mai avea niciodata acelasi gust.. shi inocentza mea.. e aproape disparuta... shi o vreau inapoi... dar... nu am cum...
nu pot sa ma mai rup de sistemul asta... sunt prinsa in joc... trebuie continuat drumul.. pacat ca nici macar eu.. ... ............ nici macar eu... nu mai tin minte cum era sa fii nevinovat.. inocent.. nepatat...
suntem niste frumoase prostituate.. care stau la colt de strada.. gatitzi, impopotzonatzi, aranjatzi.. rujatzi si fardatzi.. punem un intreg spectcol in picioare.. pe care nici macar noi nu il credem.. si cerem.. ne milogim.. ne umilim.. ne calcam in picioare si ultima farama de demnitate.. pt a'l obtzine.. drogul adik...
si trece cineva.. i se face mila de noi... isi face treaba cu persoana noastra.. si pleak.. nu inainte de a ne arunca in scarba cateva bancnote pe cearsafurile murdare de depravarea noastra...
si ramai acolo.. cu ochii pe podea... facut colac.. ghemuit.. vrand sa redevii fetus.. vrand sa te intorci de tot inapoi... intrebandu'te cand si cum ai ajuns in locul asta.. si plangi lacrimi murdare de vinovatzie.. care au un miros acru de desfrau.. ala e singurul tau moment de sinceritate.. maine.. jtii ca vei merge mai departe.. pe acelasi drum.. pentru ca ai nevoie de o noua doza..
imi vreau inocentza inapoi.. vreau sa o iau de la capat.. shi nu pot... m'am afundat prea tare.. nu ma pot intoarce..
imi pare rau..

[text ciudat poate..][text deprimat poate..][text sincer..][text care are nevoie de background>>clint mansell/kronos quartet - summer-ouverture>>piesa din requiem for a dream][text iesit dintr'o mare criza][text scris cu lacrimi in ochi..]

confesiunea unui om lash

2007-11-11T01:01:00.000+02:00

cik am curaj... asha mi s'a spus... de mai multe ori... curaj sa plec, curaj sa merg mai departe.. curaj sa fiu singura intr'un orash mare fara cunoscutzi si fara prieteni.. in kre fiecare e pe cont propriu... curaj sa m arunc asha cu capul inainte..
curaj.. c e aia... nu as zice...
curaj ar fi insemnat sa vin pana acolo.. curaj ar fi insemnat sa las totul deoparte si sa renuntz la tot.. sa aleg ceea ce jtiu k m face fericita.. sa fac ceva pt a schimba situatzia.. in afara de a ma plange... curaj ar fi insemnat sa infrunt toata lumea.. si sa lupt pt visul nostru.. chiar si cu tine... cu responsabilitatea ta de a face ce este corect... curaj ar fi fost sa nu t las sa pleci... si sa lupt cu morile de vant.. curaj ar fi insemnat sa t tzin aici... impotriva simtzului tau al datoriei... curaj ar fi fost sa renuntz la tot pt tine...
dar..
sunt o lasha.... m mai vrei asha?

....changin'....???

2007-11-06T17:03:00.001+02:00

everybody's changin' and i don't feel the same...
de fapt.. in cazul meu.. park toata lumea sta in loc.. si eu merg mai departe... altfel nu imi pot explica toate reactiile astea la adresa mea.. la adresa lucrurilor pe care le fac sau spun... nu ma mai deranjeaza nik.. nu ma mai intereseaza decat doar foarte putine pareri... prea putini oameni merita si conteaza... nu are rost sa ma stresez aiurea...
astazi sunt trista... de fapt, nu numai astazi... de mult nu mai sunt eu.. sunny mire.. mi se cere sa redevin sunny.. numai ca ... se pare ca soarele meu hiberneaza acum.. si zic sa il las in pace.. poate asha isi recapata puteri si revine in fortza... macar de ar fi asha...
mi'e dor de multa lucruri.. de multi oameni.. si cateodata nu fac nimic pentru asta.. doar mi'e dor si nimic mai mult.. nu fac nimic sa rezolv situatia.. si poate ca nici nu trebuie sa fac.. poate unele lucruri sunt facute sa ramana asha.. nostalgii.. si nu sa fie mereu actuale... imi plac nostalgiile mele.. ma fac sa simt bine in pielea mea.. sunt ca un reminder a ceea ce am trait.. deci a ceea ce sunt..
anul asta... sunt o lenesha.. anul asta... nu mai am nici un ideal maretz.. anul asta.. clipa e cea mai pretzioasa.. pentru ca mai mult nu am.. pentru ca tot viitorul zace intr'o mare ceatza.. si oricat de mult m'am chinuit sa alung cu phoenul/ventilatorul&so on toata ceatza asta.. nu vrea sa plece... deci.. de ce sa lupt cu morile de vant? mai bine ma aliez cu dusmanul.. o fi si asta o chestie.. poate era cazul sa traiesc mai mult ceea ce am si sa las deoparte obsesiva mea nevoie de a sti, daca nu cu precizie, macar orientativ, ce va fi...
e bine aici in ceatza asta... nu e genial.. dar e fain.. si altceva mai bun nu am..
ma complac sau nu in delasare.. in plafonare... in mediocritate.. in toate cuvintele astea comuniste pe care le urasc... nu jtiu daca asta fac.. sincer, momentan, nici macar nu ma intereseaza... acum, nu ma intereseaza decat sa imi fie bine.. acum, in momentul asta in care imi trec gandurile pe pagina asta... si le trec pentru ca altfel nu as fi avut liniste.. asha patesc mereu.. se strang atatea ganduri, idei, intrebari, sentimente.. care trebuie puse undeva.. scrise, spuse, scoase din sistem.. pentru ca altfel tipa, se foiesc, se rasfoiesc, se rascolesc, se inghesuie, se imbrancesc, zgaraie.. numai ca sa iasa in vazul lumii.. or fi vrand sa demonstreze ele ceva.. sau pur si simplu vor sa iasa din mine.. nu o fi tocmai cel mai frumos loc de pe pamant...
am un sentiment aiurea.. de parca ceva aiurea ar trebui sa se intample.. si asta ma enerveaza... de obicei feelingurile mele se adeveresc.. de data asta nu jtiu ce poa' sa mai fie... dar nu ma grabesc nicaieri.. dizolvarea treptata imi pare cea mai buna varianta.. acum...
descopar lucruri noi.. descopar ca si ceea ce condamnam pana acum e chiar foarte tare.. si din nou ajung la ideea ca nu poti judeca si eticheta ceva daca nu ai trecut prin experientza aia.. daca nu ai intrat in contact cu asha ceva.. si sunt fericita din punctul asta de vedere.. pentru ca asha.. invatz multe.. si acumulez multe euri.. care o sa imi foloseasca daca planurile si visele mele o sa aiba puterea sa devina realitate..
e viatza nebuna de la 20 de ani.. ca in melodiile alea tampite.. fara griji [asta relativ] si fara bani.. in traducerea mea libera.. fara mari batai de cap.. pentru ca pana la urma toate se rezolva.. la un moment dat.. si daca nu... asta e... sanatate si ne vedem in alta viatza! :-j
iar termin optimist.. asta e o alta boala de'a mea :-j ar trebui sa ma angajeze o publicatzie pentru bolnavii de sida sau ceva de genu.. nu ar mai muri nimeni trist :-j
serios acum... cum imi place mie sa spun acum.. de fapt, cum am fost invatzata sa spun acum... o sa fie bine :)

2007-09-24T12:38:00.001+03:00

un film genial... si o discutzie cu fetele... m'au facut inca o data sa am o revelatie... exista atatea povesti de dragoste, de iubire.. atatea vise complicate... prieteni, cunostinte, parinti, prieteni.. toti avem iubiri zbuciumate si vise greu de implinit.. nimic nu se rezolva de la sine.. nimic nu e gratuit... nimic nu e roz si nu merge bine fara ca noi sa facem ceva.. poate ca aici e frumosul.. in a ne pune toata fiinta la bataie.. in a ne stradui, chinui, lupta sa ajungem acolo unde simtim ca o sa ne fie bine.. in viziunea noastra...
daca iubirea ar fi asa simpla, toti am avea'o si ne'am plictsi repede de ea... nu ar mai fi atat de speciala... nu am mai fi o mare chestie... in conditiile in care trebuie sa tii cu dintii de sentimentul ala de cald si bine pe care il ai doar cand te gandesti la el/ea, iubirea e cel mai frumos lucru posibil... pentru ca descoperi lucruri despre tine si despre el/ea pe care nu le credeai posibile... pentru ca afli ce limite ai si cum sa le depasesti... pentru ca inveti in doi sa evoluezi, sa treci dincolo de ce credeai despre tine si ceea ce poti sa faci...
nu poti niciodata sa prevezi cat de complicate pot deveni lucrurile, dar poti sa fii sigur ca o sa fie bine atata timp cat nu renunti... mi'am invatat lectia... cand vine vorba de a complica lucrurile, viata are cea mai bogata imaginatie... si nu are mila deloc... dar nici nu mi'am putut inchipui vreodata de cate lucruri sunt in stare.. si peste cate pot trece... si cel mai important e ca viziunea mea... locul in care ma vad peste ceva timp.. nu dispare.. devine din ce in ce mai puternica... pentru ca stiu si simt ca asa o sa imi fie bine... si nu renunt...
nu ma grabesc nicaieri... stiu ca si asta e o etapa prin care trebuie sa trecem... stiu ca pana la urma o sa fie cum vrem noi... pentru ca suntem amandoi incapatanati... si pentru ca nu vreau sa raman cu un vis frumos, amintiri si atat... cand stiu cat de bine imi poate fi... nu ma dau batuta...
i've never felt happier.. never felt more at home... asa ca... nu am nici un motiv sa nu continui sa lupt pentru ce conteaza cu adevarat...

playlist, cafea, tigari.. si multe amintiri...

2007-09-12T13:25:00.000+03:00

it's just one of those mornings.... iar m'am trezit plina de tot felul de sentimente pe care nu pot sa le inteleg imediat.. vin din mine, sunt ale mele.. deci ar trebui sa le stiu... ma surprind oricum... sunt multe sentimente pe care le credeam disparute.. uitate, lasate in urma... si ma surprind [nu in sensul bun] cand imi dau seama ca inca mai sunt acolo... doar m'am straduit atat de bine sa le fac uitate...
trebuie sa fie ceva ce am visat... de'asta s'au trezit si ele.. numai k nici asta nu ma ajuta deloc... de la o vreme visez.... mult... si frumos.. si urat..si ce as vrea sa fie.. si nu e... si ce nu as vrea sa fie... si totusi... dimineata... nu mai tin minte nimic... totul dispare... nu e corect... :(( daca numai visele mi-au mai ramas... macar sa imi ramana bine intiparite in minte! sau poate e mai bine asa.. mereu mi-a placut sa fiu luata prin suprindere.. e mai palpitant asa... cine stie ce sentiment se mai trezeste maine dimneata odata cu mine... si poate o sa fie unul de care chiar imi era foarte dor.. si nu ma mai credeam in stare de el...
as vrea sa fi fost cum sunt altele... de fier... sa nu cedez deloc.. sa fac tot felul de "scheme", sa ii invart pe toti pe degete... am incercat o data.... nu merge.. sunt ridicola.. nu ma pot forta sa fiu ceva ce nu sunt... mai bine... invat sa ma bucur si de "neajunsurile" mele... sunt cam sado-maso... si am invatat sa apreciez si durerea... ca doar tot a mea e :-j lasa... mai bine ca mine... macar eu stiu cine sunt.. si unde ma aflu... si macar sunt sincera pana la capat.. chiar daca si durerea e sincera [si al naibii de intensa]... si pot sa cer sinceritate si altora [in cazul in care puterea exemplului mai functioneaza...]...
d dimineata... cafeaua clocotea... tigara era pregatita... si locul meu ma astepta.. in colt... la aer... pe balcon... acolo unde soarele bate atat cat sa nu ma orbeasca.. si vantul adie atat cat sa nu-mi fie frig... playlist'ul curgea... amintirile la fel.. una cate una.... atatea amintiri.. cateodata ma gandesc daca sunt toate ale mele sau... mai am cateva ramase si din vreo viata anterioara...:D multe dintre ele mi se par atat de indepartate incat parca nu mai sunt ale mele.. sau poate ca m'am straduit eu prea mult si prea bine sa le indepartez... in fine... si amintirile curgeau.. si tigara se ducea.. si cafeaua era numai buna... si amintirile mele faceau mijto d mine... treceau d la una la alta... pana cand mi-am dat seama ca... playlist-ul ala era facut din doua bucati.. din doua stari... din doua mari amintiri... si asta nu e bine... trebuie sa fi visat ceva.. clar... altfel nu imi explic... si cu cat ma incapatanez sa nu schimb playlist-ul.. cu atat ma afund mai mult in ganduri... unele dor.. altele ma mobilizeaza... unele ma fac sa rad.. cat de nebuna pot fi in unele momente... altele imi aduc un zambet amar p buze... le las sa curga.. nu le mai intorc pe toate partile.. ce daca?... lasa'le sa vina... tot ale mele sunt :-j macar asa imi dau seama prin cate am trecut.. si cate am invatat... macar daca toti am invata cate ceva din toate prin cate trecem... ar fi bine.. dar.. lumea nu poate fi perfecta.. so.... sa imi vad de mine mai intai...
s-a dus si ultimul fum... dar amintirile tot raman....

revolta

2007-09-11T19:09:00.001+03:00

m'am saturat... peste tot numai pustoaice... care habar nu au cine sunt si ce vor.. si care e faza... hi5'ul e lumea lor... li se pare ca sunt buricu' pamantului... o kmera, un telefon, un mp3 player, un calculator si nishte net si gata... sunt high life... au stil si clasa.. si pot sa dea si altora... au slang'ul lor, pe care numai lumea buna il cunoaste...si sunt pline de inimioare si pupici... si tot felul de 'coduri'... si sunt sclipicioase mereu... si sunt ocupate mereu... abia poti sa dai de ele... iti trebuie luni bune sa le intri in gratie si sa inceapa sa iti vorbeasca... trebuie sa arati ca meriti sa faci parte din universul lor complexo-mirobolant, nu? nu eshti 'in style' daca nu eshti mandra d tatzele si de fundul tau.. atat de mandra incat sa le afisezi pe toate site'urile.. sa se bucure si altii, nu? si se iese in fiecare seara in cel mai fitzos club.. nu conteaza ce ai d spus.. conteaza cu cine ieshi [tot lume buna], cum razi, ce bei, cum t afisezi, cine te saluta si cate si mai cate...
m'am saturat... ma simt ca o baba cand imi amintesc cum eram eu la varsta lor... si nu a trecut atat de mult timp... primul meu telefon l'am primit abia in clasa a 10a, de craciun... si puteam sa traiesc si fara el... pana atunci... ne gaseam [nu stiu cum se facea, dar nu eram singuri deloc], intarziam cateodata [si eram rabdatori] sau deloc... ne trimiteam biletzele in timpul orelor... scriam scrisori in care ne asterneam toate gandurile noastre de adolescenti... aveam caietzele speciale pe care le imparteam cate doua sau cate trei.. in care scriam de fiecare data cand aveam o dilema sau un gand frumos... ne strangeam noptile la cineva acasa... si vorbeam despre carti, filme, filozofii, teorii si cate si mai cate... eram apropiati.... si ne iubeam...
nu stiu de ce se intampla asa... copilul meu [daca si cand o sa fie] o sa fie un trist.. pentru ca nu o sa se bucure de toate lucrurile frumoase de care m'am bucurat eu... pacat....
cel mai grav e ca toata 'moda' asta e molipsitoare... si totul se trage de la atata tehnologie... ne grabim sa zicem tot, repede, scurt si la obiect... inventam tot felul de prescurtari si ne pierdem in ele... ne depersonalizam... toti ne molipsim, chiar daca nu vrem... conteaza numai daca si cum luptam cu tot 'trend'ul' asta...

poveste

2007-09-11T19:00:00.000+03:00

Mi-ar placea sa fie o poveste frumoasa... Ca în toate romanele alea – io să fiu domniţa care stă şi scrie scrisori pt că suferă după omul ei…. Şi-şi pune tot sufletul pe foaie şi trimite scrisoarea… şi nu aşteaptă neapărat răspuns, contează prea puţin asta… pt că ea ştie că omul ei le citeşte şi simte la fel ca ea... dar nu prea are rost să răspundă pt că atunci ar fi doi plângăcioşi, doi oameni care-şi plâng de milă dar nu fac nimic – ori pentru că nu se poate, ori pt că nu mai are rost... şi omul ei aşteaptă scrisoarea... care ajunge greu... pt că el e departe... şi poşta are nevoie de săptămâni întregi... şi el aşteaptă cu sufletul la gură să ajungă scrisoarea, să ştie că ea încă mai este acolo pentru el, că ea se mai gândeşte la el... şi îşi face griji când întârzie, ajunge să fie disperat, întreabă peste tot de preţioasa lui scrisoare care îi dă putere şi energie şi poftă de viaţă... şi o găseşte în cele din urmă... şi e fericit şi parcă împlinit... dar, la un moment dat, scrisorile nu vor mai veni... şi el va trist şi îşi va da seama că a trecut... că trebuie să dea drumul... cum poate a făcut ea... sau poate ea nu mai are putere să scrie, să îi transmită şi lui... şi el e trist şi dezamăgit... şi nu-şi găseşte locul fără rândurile care îi deveniseră indispensabile, un mod de viaţă... dar încet, încet... îşi va găsi un înlocuitor pentru scrisori... şi va merge mai departe... va rămâne cu amintiri frumoase, dar care îi vor părea departe, parcă ale altcuiva... şi totuşi, în momentele de singurătate sinceră, amintirea ei îi va umple sufletul de o bucurie liniştitoare... şi va fi curios ce s-a întâmplat cu ea... şi ea... va fi găsit cel mai probabil un aproape... şi va fi dezamăgită de tot, dar aproapele e necesar pt că fără cineva de care să aibă grijă, care să aibă grijă de ea, cineva asupra căruia să-şi îndrepte tot sufletul chinuit şi dezamăgit, dar care găseşte mereu forţe, ea nu ar putea trăi.... are nevoie de dragoste, de iubire, orice, numai să simtă că mai trăieşte... dar nu va mai aştepta nimic.... pt că ştie că la un moment dat, ceva se va ivi... noul el se va plictisi, nu o va mai iubi, va găsi altceva nou, se va speria de ciudăţeniile ei... dar nu o va speria iubirea asta aşa... în aşteptarea finalului... pt că fără nu ar putea şi pentru că a învăţat că ce este frumos nu durează la nesfârşit, ca în basme... viaţa e rea şi ne chinuie, îi place să îşi bată joc de frumosul nostru, îi place să ne arate un pic cât de fericiţi putem fi şi apoi ne izbeşte de un perete şi ne lasă sa tânjim acolo după clipa noastră de fericire... şi nu ne învăţăm lecţia – ne ridicăm şi o luăm de la capăt... până facem o mie de cucuie de la o mie de pereţi... dar sperăm că poate măcar de data asta o să dureze... dar nu e aşa... şi nu învăţăm niciodată lecţia...
Eu am deocamdată câteva cucuie... mai am de făcut.... dar nu mă sperie... nu ştiu ce aş face fără toate chestiile astea... aş fi tristă şi fără viaţă fără dezamăgirile mele, fără izbirile mele de perete... deşi doare şi el al naibii de greu, nu aş renunţa niciodată la clipele astea, pt că aşa simt şi ştiu că trăiesc, că pot simţi, că nu trec aşa, oricum prin viaţă... e atât de bine să ştii că mai pot simţi deşi mai înainte ţi se părea că s-a sfârşit lumea pentru tine si nu credeai că vei mai simţi vreodată atâta bine... păcat că imediat după fericire vine chinul... dar am învăţat să îmi placă, să îl preţuiesc... pt că încă sunt vie şi simt şi nu sunt o banală care trăieşte la întâmplare...
Azi mi-a fost cel mai greu... pt că azi am pierdut ceva... speranţa cică moare ultima... a mea a murit azi... şi a durut atât de tare... nu cred ca am mai pierdut vreodată atât de brusc şi atât de dureros o speranţă... de obicei se pierd aşa... treptat, uiţi că mai sperai, te obişnuieşti cu ideea că nu mai e şi treci mai departe... Speranţa mea a murit astăzi brusc... şi am simţit că mor şi eu... mi se rupe sufletul în două.. niciodată nu am ştiu cum să dau drumul cuiva... mă apropii cu neîncredere de el, dar imediat ce înţeleg că nu are de ce să-mi fie frică, o dată ce înţeleg că mi-e bine, că ne este bine, mă ofer total, fără jumătăţi de măsură, orbeşte, cu capul înainte, fără să mă gândesc că trebuie să fie treptat, ca să mă menajez şi să-mi fie bine în cazul în care se sfârşeşte prematur... încă nu ştiu dacă gresesc când fac aşa... dar nu vreau să mă educ... pt că aşa e totul mai intens – şi fericirea, şi durerea... nu înţeleg cum poţi da drumul cuiva, cum poţi renunţa la ce a fost şi la ce ar mai fi putut fi... când ştii că îţi era aşa de bine... şi că ar fi putut fi în continuare......
dar... crestem si invatam...

sinceritate

2007-09-11T18:51:00.000+03:00

....orice am face.... tot aici ajungem.. tot la intrebari fara raspuns ajungem.. tot la sex, pasiune, dragoste, iubire.. cum vrei sa'i zici.. sau... depinde d c ai parte.. sau d c alegi sa ai parte...

d c e atat d complicat, n'o s intzeleg niciodata... nu putem sa ne bucuram pur si simplu d ceea c avem? as vrea sa pot sa ajung in punctul d unde s pot spune k m-am saturat d atata bine, d atata frumos, de atat roz shi soare.. dar, nooooo.... crek facem o pasiune din a ne chinui.. suntem cu totzii sado-maso... cand simtzi k incepe s mearga bine, knd eshti p un drum kre simtzi clar k duce numai ktre bine, atunci e momentul s o sfecleshti.. sa calci stramb, sa iti pui tot felu' d intrebari care in final t fac s renuntzi la c ai, sa te indepartezi, sa alegi altceva, sa faci tot felul d alegeri proaste... kiar nu n putem controla... nu n face bine nici noua shi nici altora... still, human nature...

aaa... shi c mult n place s vdm tot felu' d filme cu tot felul d cupluri, relatzii care d care mai ciudate, mai incurcate, mai imposibile... k doar n satisface orgoliul, nu doar noi patzim asa.. li s intampla shi altora... pana si in filme e asha... totushi, filmele sunt facute d neshte inshi..care tot oameni sunt, kre tot complicat iubesc, kre au tupeul sau obsesia [sau c mai au ei] d a arata lumii intregi kt d complikt iubesc/au iubit ei...

shi kiar asha... c preferam? sex? iubire? no strings attached? o iubirea kre s te tzina toata viatza? one night stand? one night stand-urile sunt comode...t ajuta p moment.. dar lasa goluri... l preferam knd tre s n vindekm... iubirea de'o viatza.. no such thing... n'are cum s reziste asha.. d la sine... shi in plus.. totul s transforma cu timpul... pierzi, dar shi cashtigi... pierzi nebunia, sentimentul ala foooarte intens d la inceput, dar castigi stabilitatea shi sigurantza care itzi fac bine... so... depinde d fiecare c alegem.. shi depinde si d punctul in care n aflam k s shtim c n dorim...

still, cea mai importanta e sincronizarea.. it takes two... dupa sincronizare tanjim totzi... din kuza ei n tokm in o mie d buktzi... pana o gasim.. si iar ajung la ideea k daca o gasim, n speriem sau n e atat d bine k tre s n mai complikm un pic shi strikm totul...

...c vrem noi ftl? nu vrem fuckeri kre s n tzina toata noaptea treze... nu suntem la maraton... nu n intrecem cu nimeni... nu n pasioneaza cursele lungi... ajungem s n plictisim... o data e de ajuns k sa shtii k nu e kiar asha d interesant precum suna.. shi atunci... 10 min d intensitate inlocuieshte totul... 10 min in kre s zici tot c nu ai putut s zici prin telefoane, prin sms'uri, prin mail'uri, prin vorbe, prin priviri... 10 min in kre s multzumeshti pt tot...

creshtem shi descoperim... asta e tot c sper... s cresc shi s descopar tot felul d noi stari shi d noi sentimente...

...lying is the most fun a girl can have without taking her clothes off... but it's better if you do... [closer][k sa termin in acelashi spirit]